..de pe vremea cand nici nu stiam ce e aia blog dar ma ocupam cu sarg de caietul de perle al clasei, cand vlad nu avea aspiratii de parasit tara dar avea mult de lucru la subrezirea sanatatii mintale a distinselor dne prof, cand metode educationale precum datul cu capul de tabla inca erau la mare pret. here goes:
partea intai: a fost o data ca niciodata o serbare la engleza (nimic deosebit pana aici, erau mai dese ca momentele de luciditate ale dnei prof). sa fi tot fost clasa a patra. adica deja aflasem ca faptul ca stii sa vorbesti suficient de bine engleza e in defavoarea ta in ceea ce priveste serbarile. recte je era mereu ”the narrator”, un fel de discul stricat din fundu scenei la care nu se uita nici dracu. si nici pana azi nu pricep tupeul colegelor mele de a-mi spune ca ma invidiaza ca ”tu poti sa te imbraci cum vrei”. in timp ce ele colindau tot orasul pentru cea mai perfecta rochie de printesa (de inchiriat). se-ntelege, rabdarea oricarui narator are o limita. aici ea fu o serbare dintr-a patra. cum prin scoli circula multe legende promitatoare dar nimeni nu se oboseste sa le verifice, mi-am zis s-o verific impreuna cu o colega pe cea cu creta care creste temperatura. nu, normal, nu pe noi, ci pe preafericita posesoare a rolului de alba-ca-zapada or smth. cuvinte-cheie: creta-> sandvis-> rol-> eu-> muahahahahaaa!!! evident nu am ajuns sa imi testez machiavelismul pentru ca, shocking enough, cineva a turnat la invatatoare si am ajuns tot in locul consacrat, cu un bonus de pozitia ghiocelului.
partea a doua. boooon…n-a mers cu violenta, hai sa incercam cu apelul la sentiment (moment in care am aflat ca ele se odihneau totusi undeva si in ansamblul umanoid care era d-na prof). asta tot intr-a patra dar la serbarea de sfarsit, din vara (iunie adica, detaliu f important). am uitat sa mentionez ca serbarea de engleza continea mereu 2 pana la 3 piese de teatru. cu toate ca apelul a avut succes in cele din urma, treaba asta s-a intamplat cam tarziu asa incat majoritatea rolurilor erau distribuite si nu mai era decat un rol in “goldilocks”. da, stiu ca nu stiti ce e aia. pe scurt: o fata cu cosite blonde si trei ursi. guess who.. si da, am si platit pentru acel costum de urs. cu cap cu tot. cu fereastra la fatza. si pentru ca d-na prof era un geniu organizatoric (in sprijinul geniului educational care o stapanea la maxim), inainte sa inceapa piesele trebuia sa ne zicem toti poezelele dar nu oricum, ci imbracati in costume :-> asa sa dea cat mai bine pentru parintii care de altfel nu pricepeau o iota din toata serbarea. imagine finala : “mother bear” facand agitatie in aranjament, caznindu-se sa-si smulga capatzana de bear de rau ce ii era si agitandu-se la adevarata ma-sa bear aflata in public, care, de altfel, se imprastia de ras.
partea a treia. veni si momentul mult visat. e drept ca in clasa a sasea, varsta la care mai nou fetele nu mai viseaza sa imbrace rochii de printese ci blugi a la trident dar ce mai, la dracu cu detaliile, am primit rol de printesa!! ma rog, de cenusareasa si am fost in paralel si prezentator dar din nou, vreau sa subliniez esenta, anume rochia cu cercuri, manusi si tot tacamul. boooon.. abia acum se impute treaba. in general baietii nu se omorau nici cu engleza si cu atat mai putin cu imracatul in izmene si palarie cu pana. sarcina dificila deci, pentru stimata d-na prof care se vazu pusa din nou in vechea dilema: sa imparta toate rolurile la 2-3 baieti si pe restul sa-i faca din nou pitici, cor, decor, soareci, dovleci, castraveti, etc. sau sa-si calce o data in viata pe inima si sa dea rolul unuia din badaaarani, baaanditi, crimiiiinali (astea nu le bag de la mine, servus claudiu! oi fi mancat tu piulite si lame de ascutitoare dar, man, criminal nu te-am crezut noi niciodata). long story short, printul nu voia nicicum la repetitii sa-mi ridice buclucasul de pantof de pe jos, promitand totusi solemn ca la serbare va fi cel mai autentic si mai emotionant ridicat de pantof pe care-l vazuse d-na in toata cariera sa (caci cariera avu!). recunosc, cand a venit momentul, pentru cateva secunde am vazut in privirea lui ca chiar a vrut sa faca asta. dar si-a dat seama ca ar da putina culoare piesei daca i-ar da un sut pana in fundul clasei, printre mai multe perechi de picioare. printesa inghiti in sec, amintindu-si ca in rolul de narator era mereu incaltata cu doi pantofi.
prolog: la aceeasi serbare vlad a venit cu pantalonii de costum necalcati, motiv pentru care a fost fugarit prin toata scoala de catre tanti mama lui, urmarire sfarsita cu vlad inchis in buda pana la inceperea piesei.
p.s. va provoc, o voi cititori ce zaceti in comoditatea anonimatului sa va impartasiti chestii macar la fel de penibile de prin generala. na bine se acorda dispensa speciala, fie si tot sub comoditatea anonimatului in cazul in care povestea implica chestii sexuale mai devreme de admiterea la facultate (asa e frumos.)
