pazea ca urmeaza un post total neinteresant. seriously. don’t.
eu sunt o fiinta predominant olfactiva, lucru demonstrat mie de universul inconjurator in colaborare cu cortexul meu (zice-se ca ar fi pe undeva) in mai multe randuri. voila mirosuri pe care le pot recrea oricand, daca vreau. si uneori vreau.
- mirosul de plastic al unui elefant si-al unei girafe gonflabile pe care le-am avut pana la un an. pentru ca pe urma cinevaaa (!) le-a pus sa sada pe soba sau asa ceva.
- mirosul jaluzelei de paie vopsita mov de pe usa camerei mele. mereu rupeam cate un betisor din ea. petreceam cam mult timp cu nasul in jaluzea, uitandu-ma prin gaurica lucrata cu sarg, in timp, daca vine sa ma bata ca iar umblu desculta prin casa.
- mirosul (si gustul, de data asta, tadadaa!) masutei de la scaunul pentru bebe, de lemn lacuit. cu urme de dinti in el
- miros de guma orbit peste “nu, iubito, cum sa fumez?!”. am stiut mereu da’ ce bine-i sa te minti cand poti intr-adevar. imi pare rau, stii tu. vii la o tigara?
- mirosul din debara (debaraua uriaaasa, cat o pestera, cat o padure, cat o lume intreaga de lucruri ciudate si nebanuite. si ocazional, periculoase din cale-afara). erau asa multe lucruri acolo incat sunt convinsa ca nici o alta debara din lume n-ar avea mirosul ala, era compus din sute, mii, sute de mii 
de mirosuri la un loc. nu m-as mira ca si acum sa mai miroasa asa acolo.
- mirosul agendei-loc-de-de-toate din liceu. de hartie cu frunze vechi si cerneluri de tot felul, de la toate biletele si hartiutele stranse. (am zis sa nu cititi ca nu v-ar interesa. ce sa fac acu)
- mirosul unor pantofi de lac la a doua generatie-eu (eram 3, uneori chiar 4 la rand, si nu din aceeasi familie. nu din saracie, nu sariti). erau negri cu niste fundite roz si umplusera tot dulapul de un miros chimic care se transfera si la purtator, normal.
- si una rece: mirosul unei creme de la avon intr-un moment foarte nepotrivit, intr-o vara in sine insasi nepotrivita. mi se face rau si daca mi-o amintesc, nu trebuie s-o si simt. daca vrei sa recunosti, stii, nu te absolvi de vina 
- mirosul unui fular rosu imprumutat intr-o noapte cu foarte foarte mult timp inainte si multe strazi de incercat.
- mirosul camerei flaviei..la cat m-am lamentat in camera aia, si bucurat, si agitat, si orice altceva, era cam greu sa nu-mi ramana in minte
mai sunt da e suficient ca sa ma simt bine ca am scris in sfarsit despre asta.
