dintr-o alta era august 27, 2008

Am zis de mai demult c-o sa postez o “mostra de scriitura de la 15 ani”, cand am citit postul Iuliei. Macar for fun, daca in afara de asta nu mai are (aproape) nici un sens. So here goes:

“N-am mai scris de mult si intre timp s-a facut atat de frig incat sa nu mai scriu cu stiloul. Am impresia (hotarata, daca se poate asa) ca nu mai am nimic in cap. Si semnul ala de intrebare de deasupra capului meu incepe sa se simta cam singur. Nu mi-e mila de el? As vrea sa spun ceva de tine, dar tocmai acum nu te mai am. Ce zici de asta? Pana acum te-am tot simtit- maini calde si un umar comod. Unde te-ai dus? Acum cand ma stiu eu, sa nu te mai stiu pe tine? Sau era o parere..foarte probabil. Ce mai vreau? Acasa ma simteam mai sigur, sigur ca da. Si-atata timp era constant si, desi mai fara repere, mai calm. De cand?”

“Pe tine ce te face sa crezi tot ce altii nu-ti spun? Crezi ca e intamplarea deghizata intr-o multime de costume? Poti sa crezi. Si tot ce stii de la noapte (poate) nu-i adevarat si daca spui altora n-or sa te creada. Ai putea sa-ncerci sa spui ce simti cu-o mie de cuvinte si n-ai sa reusesti, si-o mie de priviri in plus n-au sa te faca sa-ti schimbi gandurile adunate cu grija. Si de ce inca te-ntrebi? Nu ti-ai demonstrat de-atatea ori pana acum ca nu merita, si inca n-ai invatat ca (noaptea) tot singur ramai? Atunci, daca pe toate astea le simti, si-n mine n-ai incredere, atunci de ce nu mai speri?”

so se merge in vama august 25, 2008

in weekend-ul asta. in loc sa ne gandim ca vine fara mila peste noi toamna, frigul, trezitul de dimineata in fiecare zi ca sa plecam la scoala/lucru, noi ne-am zis sa ne gandim mai bine la culcat de dimineata, dis-de-pe-plaja. daca nu in fiecare zi, macar inca 2-3 zile.

p.s. bateti in geamul de la ghiseu pentru informatii suplimentare sau formulare de inscriere.

amintire cu dadace si supa de galuste august 21, 2008

Din seria “cine are copii, sa-i vanda”, azi va prezentam episodul “dadacele”.

Pana la cei 6 ani ai adorabilei fetite cu codite blonde, ea fusese pe rand preferata mamei, a bunicii, a matusii, a surorii bunicii, a educatoarei, a vanzatoarelor de la alimentara. Stia poezii si ghicitori pe banda rulanta, spunea mereu “sarumana”- la cerere, e drept- isi asorta de fiecare data sandalele si elasticele de par la rochite, daca facea ceva (ce cu greu se putea numi totusi) urat dadea de cateva ori din gene si zambea ca-n desenele chinezesti si era ca si cum n-ar fi fost. Ce? Ce sa fie?

Insa in viata oricarei eroine adorabile trebuie sa apara si norii negri care de data aceasta luara forma unei inevitabile si ireversibile stramutari. In urma ramasera gradinita, bunica, matusa, sora bunicii, educatoarea si vanzatoarele de la alimentara. Si parte din sandalele si elasticele asortate.

In exil, mica printesa fu pusa in fata unei realitati brutale si aproape imposibil de suportat: va trebui sa isi petreaca mare parte din timp cu niste straine, care nu numai ca nu o adorau la justa ei valoare, nici macar n-o cunosteau. Studente meschine care citeau cursuri in loc sa-i citeasca povesti, complet insensibile la simtul cromatic deosebit de dezvoltat al fetitei careia ii faceau “palmierii” cu elastice total nepotrivite.

Parte din frustrarea adunata in cele cateva luni de fiere rabufni intr-o buna zi, pe deasupra unei farfurii aburinde de supa cu galuste. Intr-un colt al mesei- micuta adorabila, in pulovar rosu si funda in par- ati ghicit, rosie. In celalalt colt, studenta moldoveanca moale si blanda, cu ochelari si bune intentii, dadaca cu nr 3 (sau chiar 4), in pulover gros multicolor. Micuta mestecand fara convingere o galusca: “Auzi, da’ tu nu-ti mai schimbi puloverul ala? Ca mie mama imi da bluza noua in fiecare zi.”

Sper ca moldoveanca de la medicina sa fi facut totusi copii pana la urma.

Despre cum a rupt Cristi tacerea august 18, 2008

Nu stiti cine e Cristi. Putintica rabdare.

M-a inspirat domnisoara de aici cu postul asta sa povestesc chestii din (nu chiar asa) frageda mea pruncie.

De ce sa nu incepem cu primul moment de teribila rusine, care intamplator coincide si cu primul moment in care am jurat sa nu mai am de-a face cu barbatii (am fost precoce mereu).

Asadar, pe cand altii se preocupau doar de bastonase si serpisori, in grupa mijlocie deci, eu aveam ceva mult mai important si, se-ntelege, mai dificil, de facut. Anume sa ma eschivez (a se citi sa fug) de colegul de gradi care ma placea iremediabil si inepuizabil. Ca mi-ar fi trimis biletele si flori era una, da’ el voia sa ma pupe incontinuu, dom’le (ce, va suna cunoscut?), chit ca era cu un cap mai mic decat mine si cum eu eram oricum cu nasul pe sus, ii era destul de greu sa ajunga. I-a mai zis si educatoarea sa ma mai slabeasca- de obicei ma crizam si il param – “Tanti Evelinaaaa Cristi iar ma pupaaaa…!” dar baiatul era neobosit.

Climaxul, insa, a fost la o serbare de Craciun cand, in linistea ce se lasase intre doua poezii, numitul Cristi, insufletit de spiritul festiv, a simtit ca nu-si mai poate ascunde dragostea de ochii lumii intregi si ca “daca nu acum, atunci cand?” asa ca s-a repezit din celalalt colt al scenei la mine, m-a tras de mana si m-a tarat in fata lui “Mos Craciun” (nu ca nu ar exista, ci ca ala in special era ponosit ca vai de el), unde a racnit: “Uite, Mosule, asta e fata cu care vreau sa ma insor!” Sala mare. Plina. Ochi. Toti colegii. Toti parintii tuturor colegilor. Educatoarele toate. Mosul (!!) Rasete. Aplauze. Mandrie, eliberare, multumire (a lui). Oh, the horror, the horror!

P.S. Ne-am mai intalnit o singura data, acum cativa ani si, culmea, ne-am si recunoscut. Tot mai mic cu un cap era. Da’ nu mai voia sa ma pupe.

ne-am mutat! august 16, 2008

pentru ca ne-am prins urechile in pagina noua pe care o facusem pentru “roman”, i-am gasit o casa nou-nouta, numai si numai a lui. titlul poate parea putin infatuat dar nu asta a fost ideea, ci faptul ca e o poveste scrisa “la patru maini”   aici gasiti si capitolul nou, si restul povestii de acum incolo.

vama once again august 8, 2008

desi sunt partial de acord cu ce zice amicul canalia aici, sunt departe de a renunta la a merge in vama. da, sunt tot mai multi coca, e putin cam aglomerat si din ce in ce mai scump ( 3lei porumbul, 7 lei mbs, 5-7 lei ciorba, de suc si apa nici nu mai zic, alcoolul nu se pune, ca vi-l aduceti de-acasa). dar e bine, e de zacut, de dansat, de bronzat, de baut, de fumat, de eliberat, de inghesuit, de bagat picioarele, de lefterit, de ras, de imprietenit, de comunicat (whatever that means), de impartit, de prostit, de “plimbat pe plaja”, de mancat mai putin, de epuizat si de bine, e de bine. si ca sa le citez pe colegele de camera/pat (domnisoara de la perete si cea de la mijloc ) , se intampla atat de rar incat chiar conteaza

acestea fiind zise, pana data viitoare va las cu melodia de dimineata de vama (din pacate nu pot sa pun direct, asa ca link )

cam asa ceva august 5, 2008

dedicatie pentru mine august 4, 2008

ce bine

thanks..