Ma pregatisem sa fac o mini-retrospectiva, mini-evaluativa, asezonata eventual cu mini-predictii si urari dar ma limitez pana la urma la a spune ca “2008 n-a fost chiar asa rau 
“, ceea ce, in conditii de criza (si crize) e mare lucru. Si nu ma pot abtine sa nu concluzionez si ca avem tendinta sa ne agitam mult prea mult pentru revelion. (sunt acrisori strugurii, e drept, dar i mean what i say, nevertheless:P) E o seara. Intr-adevar, o seara in care e ceva mai deprimant daca esti singur. Lucky for me ca numai daca as incerca foarte tare as fi chiar singura. Sigur, as prefera sa nu fiu singura la munte, sau nici la Paris n-ar fi asa rau, da’ acu-i bun si bronzul
Pentru anul viitor doresc multora binele, si nimanui raul. Ceea ce deja ma face sa ma simt mai bine 
Si-o chestie care suna suficient de festiv si de “in tune” with my inner noise:
P.S. Ce mandra o sa fie Dana de mine, atata optimism intr-un singur post!
…a mai trecut o vreme.
si s-au mai scurs doua saptamani de la postul asta, si Irina deprinse a merge din nou. incet, cu botoseii maturand podeaua prafuita, dar hotarata. “ce pana corbului ma, a inceput anul si eu sed?!” isi spuse ea, si se-ndrepta de spate far’ s-arunce-o geana-napoi. :*
da’ fix asa isi spuse!
si te salut din mers :*