..zice Clive Owen in Closer si le zice bine el asa. Da pana la urma tot timpul te si scoate din orice rahat. Fiind el asa futacios de felul lui, te poti astepta sa ti-o traga rau de tot, aparent fara miza, sens, sau explicatii. Dupa care te asteapta in cabinetul lui sa te-ntinzi pe canapea si sa spui ce ti s-a intamplat. And eventually, in the end it will help.
Closer (sau despre cum se-ntoarce roata) e bun de amuleta universala, pentru ca putinele chestii cu care tre sa ramai dupa el sunt imperios si unanim aplicabile. Da’ nu-s in stare sa teoretizez pe subiectul asta si de altfel nici nu vreau. Ca, desi il vad a cincea oara si-i stiu replici, gesturi, scene pe de rost, si inca nu-mi pare nimic fals, construit, artificial, ci autentic pana-n maduva oaselor, n-as putea sa explic mai departe de ce merita vazut. De ma credeti, faceti o incercare. De nu, aici e scena mea preferata. Cine nu suporta spoilerele… step away from the play button 
Si cam atat ca, speaking of the little fucker, ma cam are inghesuita intr-un colt, din care sper sa scap pana la urma cu vorba buna, nu cu hainele rupte si onoarea zdruncinata Adicatelea ma intorc la licenta mea.
p.s. Trecand peste accentul britanic (sigur, de parca se poate!) care ii creste oricum cota tipului astuia, ma doare sufletul sa zic, da il bate la cur pe jude law in scena de mai sus, acting-wise.
later edit: nu stiu daca are sens sa mai zic, da’ primele 8 min merita vazute macar pt ultimele 2.
Stiu ca nu-i frumos sa judeci oameni dupa aparente (fizice sau sonore) dar l-am urat din prima secunda pe Larry pentru vocea groasa de pitecantrop bolnav de gigantism. Il urasc in continuare pentru ca reprezinta genul de tip necioplit dar sarmant, care traieste cu impresia ca lumea se invarte in jurul lui. Natalie si Clive au cam impuscat toate premiile, dar mie Julia mi se pare de o subtilitate si o maturitate actoriceasca desavarsita (mai ales in scena asta). Pe Jude inca mai astept sa-l vad jucand calumea..