viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

leapsa originara iulie 31, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 8:46 am

anunt de pe acum ca ziua mea (29 octombrie), shocking enough, este una deosebit de plictisitoare. noroc ca m-am nascut eu in ea, ca altfel vai si-amar.

asadar evenimente:

1. 1675: Leibniz foloseşte pentru prima dată semnul ∫, pentru integrală.

2. 1787: Premiera operei „Don Giovanni” a lui W.A. Mozart, la Teatrul Naţional din Praga

3. 1814: A fost lansat, la New York, „USS Fulton”, primul vas de război cu aburi, proiectat de Robert Fulton

4. 1863: A fost creat Comitetul Internaţional al Crucii Roşii

5. 1923: Turcia devine republică în urma dizolvării Imperiului Otoman

nasteri:

1. 1875: Regina Maria a României (d. 1938)

2. 1897: Joseph Goebbels, politician german NSDAP (d. 1945)

3. 1947: Richard Dreyfuss, actor american

4. 1971: Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României

5. : Winona Ryder, actriţă americană (da, fara an)

moarte:

1911: Joseph Pulitzer, publicist american, fondatorul Premiului Pulitzer (n. 1847)

sarbatoare (ei asta da, stiu ca acum toti bloggeri isi vor musca pumnii):

Ziua internaţională a internetului (2004)

dupa cum spuneam, tare orfana de parinti spirituali e ziua asta. leapsa vine de la canalia si o dau mai departe la dana (doar) caci blogrollu meu e si el nascut intr-o zi anosta.

p.s. mod de intrebuintare: se ia wikipedia si se da search dupa ziua de nastere pe modelul de mai sus

 

bagajul panterei (interactiv) iulie 20, 2007

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 11:44 am

azi pantera mov isi va lua vacanta de la blog. nu prea lunga, ci din alea cum si-a mai luat fara sa vrea in ultimul timp (se poate crede ca si acum e doar o scuza pentru ca are aceleasi blocaje intelectuale- prea multa blana pe crestet).

asa ca isi va impacheta feliile de fructul pasiunii, niste schimburi de blana (nu, nu tot mov, pantera nu e atat de lipsita de imaginatie ca prigoana) , betisoare pentru urechi, un titirez, doi nasturi mari si luciosi, o coperta de carte rosie, un pix fara pasta cu 5000, un capac de pasta de dinti, un ciob de oglinda, o poza cu ea de cand era neagra (experimentul avea o singura sansa de reusita- michael jackson a luat plasa), un mosor de ata fara ata, un biscuite si un piaptan de papusi.

apoi, la cerere: un tirbuson, un ceas de la balci, cu mickey-mouse care arata mereu ora 3 fix, o pana de porumbel, slapi de strand imitatie crocodil, ochelari tip ochi de albina, o unghiera cu model chitara, un termoplonjon, o minge dezumflata.

acestea fiind impachetate, pantera isi va aseza frumusel valiza sub cap, atat cat sa se poata sta comod, si se va arunca in necunoscutul imaginarului, acolo unde nimic nu are sens dar totul face trafic.

credits go to (in ordinea contributiei): canalia, klara, gabitza.

p.s. am uitat sa zic ca orice contributie la valiza panterei (vitala) e utila si va fi apreciata.

 

memoria panterei ii joaca feste. fest iulie 19, 2007

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 10:51 am

asa se face ca, dorind sa-si arate buna credinta si bunavointa de a i se ceda cat mai repede cu trup si suflet lu nenea cu mustatile (Somnu) pantera se cocoata pe crenguta inca de la ore normale. insa cum normalitatea nu i-a priit niciodata se intampla ca tre sa mai stea vreo ora sa numere plictisita insectele de prin copac. si tot insecticind asa ii vin taaaaat felu de idei geniale, despre cum sa-si faca blana de pe spate mai lucioasa, despre cum sa-si intretina turcoazul unic al urechilor (mai exista unicitate asemanatoare la voronet), si nu in ultimul rand despre ce sa le mai dezvaluie despre ea fanilor de pe blog. se pare insa ca in cursul noptii la un moment dat o trosneste peste urechi o ditamai nuca de cocos (da, la fel de bine ar putea fi si ciomagele panterelor mai putin faimoase si mai putin mov dar ceva mai invidioase) asa incat dimineata, la o cana de seva cu celelalte pantere saraca pantera bogata (in calitati) nu mai poate afisa (in loc de ditamai postu laudat-in gand) decat un zambet tamp si nestiutor caci da, se stie ca prostii-s cei mai fericiti. se aplica si la feline deosebite.

 

sa ne reorientam rezonabil iulie 15, 2007

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 9:34 pm

dat fiind ca nu s-a gasit fata cu citroenul galben inca (si probabil nici nu se va gasi..may her car rest in peace in the parking lot) m-am gandit ca trebuie reorientate eforturile, asa ca daca vrea cineva sa ma gaseasca vreau sa le fac viata mai usoara: eu sunt acasa. nu conduc nimic, precauta fiind nici nu zambesc (stiti treaba cu smile-it confuses people) iar blana mea mov lucioasa atrage atentia de la 1km-1,5 km pe vreme senina. astept stalker-ii. dar va rog, hartuiti cu bun simt, asa cum v-ar placea si voua sa fiti.

 

compensatia telefonica a canaliei iulie 12, 2007

Filed under: postus canalicus — Irina Guțan @ 8:31 pm
Tags:

canalia si-a luat telefon ca sa se poata lauda pe terenul de joaca ca al lui e mai mare. stiti cum e treaba cu compensatia. numa ca in cazul lui e vorba de o compensatie emotionala- renegat de mama, iubit doar de porci (si nu din aia adevarati), cu nevasta tinuta in beci, e clar ca tot ce mai putea face era sa-si ia un telefon in a carui cutie sa poata si dormi la nevoie. imi place prevederea ta la nebunie, vrei sa ma mai iei inca o data de nevasta? aici e poza unde isi imbratiseaza cutia cum pe mine nu ma va niciodata.

 

oda canaliei- de-a binelea acum iulie 11, 2007

Filed under: postus canalicus — Irina Guțan @ 8:50 pm
Tags:

mda m-a cam renegat stalpul familiei mele de cand am promis ca ii trantesc o oda (ma adoarme foarte tare cuvantul asta, cred ca de-aia) si m-am facut ca ploua pana chiar a plouat. asa ca acum trebuie sa scriu.

canalia mea care-mi luminezi viata mai ceva ca chelia lui elmer fudd, marite adunator de trafic, stapanul beciului vietii mele, nu merit atata atentie cat imi ingaduie pozitia mea (dedesubt- adica la subsol), nu pot decat sa-mi doresc sa fii mai canalie decat pana acum…mai..si mai…si mai…da…asa..cea mai canalie dintre canalii…o daaaaah…!!!! pentru ca doar asa as putea sa imi mai accept mie fabuloasa onoare de-a fi cea pe care o tii mereu la tine (sigur ca nu conteaza unde, nu-i mai asculta pe raii aia care comenteaza, ti se zburlesc solzisorii draga si n-o sa te mai vrea amantele) si nu una (din multele) la care te duci din cand in cand cu multe multe ofrande ca sa te primeasca. mie imi ajunge privirea lunara pe care mi-o arunci cand scartai zavorul si deschizi putin usa sa-mi zici atat de iubitor: ” fa, ia mai baga tu o oda!”

 

oda canaliei iulie 7, 2007

Filed under: postus canalicus — Irina Guțan @ 2:17 pm
Tags:

ieri de dimineata, stand la masa cu el insusi, ce-mi facea canalia? ei bine, mi se gandea. si se gandea si se gandea. asa ca dupa ce termina de infulecat si ultimul degetel din cei 10 copii neintarcati si cele 5 virgine certificate care-i constituie micul dejun zilnic, canalia isi agita de zor una dintre cozi si comanda hotarat: „garcon, o oda la baiatu’!” dat fiind ca afectiunea canalica functioneaza optim numai cu ode bagate constant pe foc (al intelectului, fireste), urmeaza.

 

in registru haifaivian iulie 5, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 6:16 pm
Tags: ,

am constatat ca mai nou e cool sa folosesti oo in loc de u, ceea ce poor si simplu mintea mea insuficient antrenata pentru acesti tineri faooritori de dialecte, deschizatori de droomoori, impingatori la vagoanele originalitatii, nu poate sa incapa dar ca sa nu-mi aud vorbe prin colturile internetului ca nu-s deschisa la schimbare, afirm soos si tare ca astept cu infrigoorare ziua cand baselu se va semna in autografe: „hai te poop pasariko! baseskoo”.

p.s. indraznesc sa fac o predictie-premonitie-premeditare: ca urmatoarea gaura la macaroana ortografica va fi folosirea sa zicem a „ee” in loc de „i”. si doresc sa mi se acorde credit pentru asta: nu vreau banalitati gen TM langa fiecare cuvintel, ma multumesc cu primul nascut al fiecarui user. vreau sa-mi imi fac armata de liiceni si patapevici (cf. tamango)

 

canalia-de-kiwi

Filed under: postus canalicus — Irina Guțan @ 5:37 pm
Tags:

ma pregateam sa mananc un kiwi cand acesta s-a transformat in sotul meu secret dar declarat, canalia. in loc sa tipe la mine sa nu il mananc ca nu imi indeplineste nici o dorinta dar totusi nu vrea sa moara, s-a rugat de mine sa nu ii spulber sperantele proaspat inaripate ca pot sa tin un blog demn de blogrollu lui si deci sa nu scriu chestii de bloguri femeiesti sau even worse. ceea ce mi-a dat de gandit. asa ca l-am mancat. ceea ce va doresc si dumneavoastra.

 

prietenul meu vlad iulie 3, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 3:19 pm

vlad m-a luat de nevasta mult inaintea altora, in clasa a saptea. verigheta cu pixul, trecut pragul clasei, alai, tot tacamul. mai apoi din dragoste materna am hotarat ca e timpul ca vlad sa invete sa sarute. era firesc.

intre timp, totul continua ca mereu, el se plimba in maini prin clasa, o aducea pe profa de engleza la buza atacului cerebral, periodic o intreba pe colega noastra simona cum mai sta cu viata sexuala (si pentru ca nu primea niciodata raspuns, a hotarat intr-o ora de engleza sa ia problema in propriile-i maini- sub banca desigur- si sa-i arate simonei “un secret”. simona a fost nerecunoscatoare.), ce sa mai, se bucura ca un caprior de tineretile sale.

mai apoi, in liceu, vlad m-a tradat pentru kaiac. foarte neinspirat, mi-am zis. kaiacul insa s-a dovedit mai intelegator ca mine si l-a adoptat, la snagov chiar, la lotul national, unde a prins gustul de lipsa de dor de casa.

cand si noua lui iubire i-a dat un sut in fund (amantele sunt la fel de ranchiunoase ca nevestele, ba chiar mai), vlad a facut ceea ce era normal pentru el la vremea respectiva: a plecat pe un vas-cazino in hong kong (unde e gretos de evoluat, pe cand in china “copiii sar de la balcon de foame,bicicletele sunt ruginite si femeile strambe si cu dintii negri”).

din nou, la fel de firesc, nici macar nu stia fetzele de pe cartile de joc, ce sa mai vorbim de tainele crupieritului. in schimb, a invatat repede ca atunci cand dispare brusc un jucator mai “talentat” de pe vas, acesta nu s-a dus de bunavoie sa se balaceasca in piscina, ci s-a dus sa doarma cu pestii, ca oamenii cu patru degete care intind jetoanele pe masa nu au avut de fapt un accident la taiat lemne, si nu in ultimul rand ca stindardul tarii noastre trebuie tinut sus pentru ca pe-acolo se invart ca lamaile la slot machines tot felul orientale, nordice, est-europene, sud-americance, ce sa mai, ar fi fost pacat capital. asa ca vlad s-a apucat de invatat ruseste. apoi s-a lasat, ca sa se apuce de portugheza (citat: “Si sa nu uitam ca trebuie sa dau un frumos exemplu de internationalitate si de patriotism! Desteapta-te romane! Viva Brasil! Order I progreso!”). acum invata chineza.

in prezent, vlad a trecut de la angajatul lunii la avertizatul lunii pentru ca a inceput de plictiseala sa se joace cu jetoanele de pe masa. ce, el nu-i copil, el n-ar vrea?? i se pare foarte amuzant in continuare daca-l intrebi de dor de casa, si nu-mi promite dar incearca sa-mi “ia” toata seria sex and the city din vietnam.

tot vlad a aflat cand a fost ultima data acasa ca simona are un copil de doi ani. deci am aflat in sfarsit cum sta cu viata sexuala.