viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

despre neamul prost la teatru Februarie 24, 2008

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:14 am
Tags: ,

intai de toate, sa ne-ntelegem: sunt de acord si eu, ca si oamenii mai destepti ca mine, ca e foarte bine ca merg tinerii la teatru. DAR:

-pentru dumnezeu, nu va apucati sa aplaudati in mijlocul reprezentatiei numai pt ca s-a spus o „poanta buna” ca omu’ ala de pe scena poate n-are chef sa ramana cu gura cascata, intrerupt din ce spunea, pana terminati voi cu chiuiturile „apreciative”. nu-l flateaza, il incurca. noroc ca mie nu mi s-a intamplat de foarte multe ori 😛 dar au zis-o actori mari in mai multe randuri

-da, stim ca va impresioneaza pana la lacrimi orice piesa (dat fiind ca vedeti una la doi ani e de inteles) si ca orice actor in varsta vi se pare genial si numai pentru faptul ca e in varsta si n-o mai duce mult. in plus, daca vedeti sala plina in jurul vostru, trebuie ca o fi o piesa monumentala, nu? si pe urma mai e si efectul de turma ce nu trebuie niciodata subestimat. aici ma refer la aplaudatul in picioare la sfarsit. socant sau nu, mai demult, cand lumea mergea periodic la teatru si avea cultura si obisnuinta necesara ca sa stie din principiu lucrurile astea, actorii aveau parte de astfel de ovatii doar de cateva ori pe an. asta pentru ca e firesc ca, jucand de 50-100 de ori pe an in aceeasi piesa, uneori sa le iasa mai bine, alteori mai prost. si actorii au nevoie sa stie cand se intampla sa aiba nevoie de imbunatatiri, iar nu sa fie aclamati „din oficiu” oricand si pentru orice piesa si orice rol. dar din moment ce sunt atat de multi cei carora li se pare ca o piesa e „misto” pentru ca a facut de ex referire la becali, basescu, protv, mutu, harry potter, elodia, mama omida, etc.. ma agit degeaba.

-sunt sigura ca pe toata lumea intereseaza la maxim ca aveti ultimul racnet de telefon, cu ultimul racnet de manea, dar nu in timpul piesei. nu, nu va crede nimeni ca ati „uitat” sa-l inchideti, din moment ce vi se reaminteste la inceputul reprezentatiei. daca chiar esti un om atat de ocupat, si cautat de urgenta la orice ora din zi si din noapte, ori nu mai ai timp de teatru ori ai deja o viata prea nasoala incat sa te mai poata salva vreo chestie atat de „derizorie” precum o piesa de teatru. si oricum, for the record, daca te suna „femeia” sa te injure ca esti cu alta la teatru, sau mama sa te intrebe daca mananci ciorba cand ajungi acasa, sau cineva caruia ii raspunzi cu: „da ba coaie sunt la teatru, ce ma-ta vrei?”, nu se pune la „urgent”, „important”, „crucial”, „am-voie-sa-enervez-100-de-oameni-pentru-asta”.

ar mai fi fasaitul sticlei de cola, fosnetul pungii de chipsuri, statul cu picioarele rastignite pe scaunele din fata, dar astea sunt deja detalii.

1002015_21.jpg

ca sa ma fac si mai utila decat am fost pana acum cu postul asta (ca probabil 90% din cei care vor citi nu se vor simti vizati- nu comentez) sa zic ca am fost la „o zi din viata lui nicolae ceausescu” (teatrul mic– florin calinescu, coca bloos) si ca nu recomand decat daca aveti mare rabdare, si in ceea ce priveste timpul (trei ore mari si late) si in ceea ce priveste frecventa glumelor mai bune. calinescu nu pare sa se straduiasca prea tare, si-a gasit un fel comod de a interpreta, in care predomina el mai degraba decat personajul, ca si cum ar fi in timpul liber, intr-o vizita pe la teatru. e si vina piesei, e adevarat, la fel ca pentru coca bloos care mi-a placut mult mai mult in filme (occident si niki ardelean), probabil pentru ca erau rolurile ceva mai ofertante (desi n-ar parea, elena ceausescu nu e prea ofertanta ca personaj de teatru:p). sigur, e amuzant, mai ales prin exagerari si caricatura, multi figuranti pe post de „aplaudaci” care aduc un aport maricel, si ar mai fi puncte bune. mergeti la burghezul gentilom (nu stiu daca se mai joaca), e cam din aceeasi categorie ca piesa in sine, insa cu ceva mai multa stradanie, si din partea actorilor si ca decoruri si scenografie sa nu mai vorbim.

acestea fiind zise, sa ne revedem la teatru, cu mobilele inchise si cu mai mult cap pe umeri!

ozidinviataluinicolaeceausescu11.jpg

Anunțuri