viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

lundin iulie 28, 2009

 

Suarecul la londra iulie 27, 2009

urmeaza si cu noi, da suntem mai putin fotogenici si considerabil mai putin expresivi deci nu stiu daca sa zic sa fiti pe faza. pentru cine n-a vazut amelie, sa va zic eu, piticul de gradina era personajul principal. asa si cu suarecul.

 

redundant

Filed under: Uncategorized — Irina Guțan @ 9:58 am

La fix picioru’ lu Big Ben:

eu, scotocind geanta dupa telefon (ca ceas la mana n-am): „cat e ceasul?!”, stiind ca se inchidea in curand la Westminter.

el: ermm…

 

Serb vrea sa vada ce avem in geanta iulie 15, 2009

Filed under: de-ale panterei mov,fatalul cotidian — Irina Guțan @ 8:42 am

..contra cost ca asa-i frumos 😀

Ieri, venind de la Petrosani s-a intamplat sa am chestii mai diverse decat de obicei, desi nu neaparat mai putine ;;) Daca incape in geanta, why not take it? De asta prefer sa port genti mici.:P

Pe langa chestiile mai uzuale si anume: telefoane, portofel, chei (cu mai multe brelocuri decat chei), servetele, servetele umede, gel antibacterian, player, ochelari (rupti), carte, ziar, pasaport, parfum, elastice de par, guma de mestecat, bilete de tren (colectate-n timp), pastile, 2 brichete, bilete de autobuz, pix, creion ikea, ruj, 3 pliculete de zahar de cand lumea, ieri au mai convietuit in geanta (aia mare si colorata din spate) si urmatoarele:

– o alta geanta, mai mica ;;)

– o acadea pe care o port de 2 luni si inca niste bomboane imprastiate. Granini. They’re the best

– o caserola cu prajitura. Cu nuca prajita, caramel, si cioco alba mmm..

– doi magari de lemn, de facut cadou. In poza e doar unul, celalalt ajunsese deja la destinatie.

– un soarec de plus. Al meu. De-o vreme ma insoteste in calatorii.

– un NeoCube „mototolit”. Deocamdata nu stiu decat sa-l mototolesc si sa-l descurc ;;) Detalii aci.

– o pietricica-inima de la mare

– o punguta de nasturi vechi si misto, gasiti prin sertar pe-acasa, ce urmeaza sa decoreze un tricou.

– un centimetru de croitorie. Na, uneori nu am unde sau nu am chef/timp sa probez hainele in magazine

– un cercel Cercel…rupt, snif..

– si o punga de mancare cu un sandvis, 2 mere si o sticla de apa, care din pacate nu se mai afla printre noi.

In timp, alte chestii mai ciudate ce mi-au trecut prin geanta sunt un ciocan si-un patent, frunze de plantat in ghiveci, si o pisica 😀Image0062Image0063

 

in timisoara iulie 11, 2009

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 11:25 am
Tags: ,

Image0055

kinda offtopic: ce nu e asa ultramegagigafain e ca iar tre sa zbor cu avionu 😐 it suddenly struck me that it’s just around the corner si de data asta am acumulat si mai multe angoase, courtesy of the bunch of recent accidents. mi-a zis cineva mai demult ca ar tb sa te simti mai relaxat dupa o serie de accidente, ca statistic e mai putin probabil sa se intample ceva. da nene io n-am facut statistici c-am fost la litere. si de altfel asa si=or fi zis si amaratii aia din yemen, dupa accidentul din brazilia. so no, nu ma relaxeaza c-au ajuns altii mancare de pesti inaintea mea, nu ma scoate din meniu pe mine, if you ask me.

 

late update iulie 7, 2009

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 4:04 pm

mi-am amintit c-a ramas sa zic cum a reactionat comisia mea de evaluare de la licenta, in urma prezentarii unei teme asa „neserioase”. da asta nu prea pot sa descriu, pt ca nu mi-a ascultat nici dracu juma de prezentare si cealalta s-a transformat intr-o discutie f casual despre cum revand eu haine de 10-20 de ori mai scump si alte detalii d-astea de marketing. eu am terminat litere. ma rog. concluzia este ca 10-le l-am primit pentru ca, citand-o pe una din profe, „i-au terorizat cu lucrarile pe terorism” deci o lucrare despre haine, stiluri, curente, etc, a fost o neasteptata gura de aer. ca proaspat nu po’ sa adaug la sintagma, fiind vorba de haine vintage si second hand. da, au aruncat un ochi prin ea dar puteam sa plagiez 60 din 80 de pagini, cu real succes, daca as fi avut de unde desigur. drept ca s-au uitat peste anexa foto.. uuu pictuuuurz! :-> pentru care ii multumesc din nou unui anume hamster de inclinatie nocturna si rabdari intinse ;;)

mai jos avem o capsuna nasoasa cu breton. nasoasa, deci, ioana si daniel!

DSC_0002

 

Sunscreen, being nice, dancing, making choices iulie 5, 2009

Filed under: experiente,iutub — Irina Guțan @ 5:36 pm
Tags: ,

„Your choices are half-chance. So are everybody else’s.”

Versurile folosite de Luhrmann in „melodia” asta, scrise de o tanti jurnalista ca dedicatie pentru generatia de absolventi din 99, sunt potrivite pentru orice generatie de absolventi de-acu si pana peste o vreme. O alternativa moderna la „If”-ul lui Kipling, parte din sfaturi sunt mai concrete, mai contingente, motiv pentru care unii s-au si amuzat pe marginea subiectului. Well, feel free to make fun but do listen. E o colectie induiosatoare de ganduri tocmai prin naivitatea si simplitatea lor. Feel free to disagree with me, but do listen. Lucruri uneori la mintea cocosului, alteori deschizatoare de ochi, unele pe care le-ai uitat, altele care nu ti-au trecut prin cap in forma asta sau deloc, unele pe care o sa le uiti imediat, altele poate o sa-ti ramana in minte, toate sunt aproape universal adaptabile si aplicabile, that’s the beauty of it. Feel free to raise an eyebrow, feel free to frown, but do listen. It’s lovely. A, si tin sa adaug si „purtati centura de siguranta”.

 

start with the man in the mirror iulie 1, 2009

Filed under: experiente,imortele,iutub,memories..memories — Irina Guțan @ 9:47 pm
Tags: , ,

no ca ma trezesc si eu a saptea zi dupa ziua Z, ajunsa acasa, sa rasfoiesc scrapbook-ul din generala, de pe cand nu stiam ca asa se cheama „caietul meu cu de toate”, in cautarea biletului de mai jos (din pacate poza cu telefonul si umbra lui inclusa e all ive got). care scrapbook, in paranteza fie spus, e o valoare istorico-iconica in sine, nu doar biletul pe care il contine si ma voi distra copios zilele astea luandu-l la bani marunti. poate va distrez si pe voi.

Image0036

si deci sa zic cum eu si andrada faceam theme-party-uri- again, pe cand nu stiam de existenta termenului, pe la glorioasa varsta de 9-10 ani, perioada ce se dovedeste si a fi mustit de creativitate si abilitati organizatorice. pe care le pot exemplifica acum, asa, off the top of my head, prin „bannerele” din hartie lipite cu aracet pe galeria de lemn, pe lemnaria de la fotoliul semi-antic, pe care scria michael jackson cu creionul. evident, scris labartat la inceput si inghesuit rau la final. urme sunt si acum, ca aracetul era bun si hartia docila.

si sa mai zic cum toceam casetele- ca multi altii, cumparate de cand apareau, visand amandoua cum ne-am marita cu el. faptul ca noi eram doua si el unul nu ne-a dat batai de cap, cred ca am presupus ca detaliile le-am fi stabilit la urma. si apropo de casete, intr-o vara la mare a incercat mama (cred) sa ma invete valoarea banilor si mi-a zis ca imi da 5000 de lei (parca) pt toate cele 10 zile, sa-i dramuiesc eu cum stiu. la primul colt de strada m-am oprit la taraba de casete si i-am dat pe caseta cu history. ceea ce intr-adevar, nu demonstreaza numai ce fana eram eu ci si ce desprinsa de realitate (a banilor) eram si mai cam si sunt.

si sa mai zic cum ne-am inghesuit la intrarea si mai ales iesirea de pe lia manoliu, luandu-ne o ora sa parasim „incinta”. din nou, ca multi altii. din pacate mare lucru nu-mi amintesc de concert, decat ca am fost nemultumita ca era miiic mic. aveam locuri in tribune, ca desi parintii au cam dat in mintea noastra cand au dat 59000 lei pe bilet, n-au cedat totusi si lacrimilor si rugamintilor fierbinti de-a primi loc in primul rand.

tre sa recunosc ca andrada m-a cam luat, avea si papusa michael, cam de-un metru, cu tot cu pantofi si sosete detasabile, ochelari de soare si palarie. oricum, tot ce povestesc aici probabil suna cunoscut multora, au fost multi care au avut casete, care au fost la concerte, care au avut peretii tapetati cu postere, etc. d-astia multi, ca el saracu mai putini.

cu toate astea, dupa mine daca tot a fost sa moara de tanar, mai mult ii servea lui si familiei, chiar si fanilor, sa moara acum cativa ani, inainte de a fi etichetat ca pedofil, ciudat dement, samd. acum circul si senzationalul agreat de publicul otv (care exista in orice tara) inghit aprecierile si omagiile adevarate. ne-am trezit toti fani si adulatori peste noapte, cand majoritatea nu mai stiau nimic de el de ani de zile, nici macar de seria de concerte ce urma, asa incat era ca si mort pt multi. recunosc ca in privinta mea e mai degraba socul si surprinderea reiterata zile la rand, decat parere de rau pentru un om vizibil chinuit si cu probleme. well anyway, may he really moonwalk now.

link aici, embeddingu nu vrea sa mearga. but do click.

video-u e cam dur, dar se vede ca avem nevoie de asa ceva daca si dupa imagini din astea ne doare mana sa dam un sms de 2 euro pt copiii din bangladesh. sau somalia. wherever. e pe alese din pacate. numarul 848 pt sms e mereu asociat unei cauze caritabile sau alteia. sigur ca a dona si a ajuta a devenit o ipocrizie si o fatada a multora si din cauza asta ne tinem deoparte de parca ar fi ceva rusinos. well, you decide.  

p.s. photo credits si la ioana, care a luat poza din mms, si-a transferat-o pe calc sa mi-o trimita pe mail. caci da, cablul de la tel e al 17-lea lucru uitat la bucuresti.