viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

cu arcanu’ la biserica Noiembrie 27, 2009

Filed under: experiente,fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:51 am
Tags: , , , , ,

In timpul ei liber, pantera mov se mai duce si la scoala. La un master al Universitatii Bucuresti. In orarul masterului respectiv si-a facut loc si un curs de istoria religiilor.  Acum nu vorbim despre continutul cursului sau modul de predare al domnului profesor. Desi, ma stiti carcotasa, am putea vorbi si despre asta.

Dar sa ma abtin:P si sa ajung la subiectul zilei de azi, si anume obligatia mea si a colegilor mei de a merge intr-o sambata la biserica, la slujba de vecernie, plus cateva ore in plus de discutie cu preotul si obligatia de a-i pune intrebari. Obligatia. Yep. In anul 2009. In mediul universitar, urban, european in care ne aflam. ‘Asadar nu va faceti planuri pentru sambata seara, pentru ca va dura cam de la 17 la 21-22.’ zise pedagogul de scoala veche.

Problema s-a pus (literalmente) la modul urmator: cine nu vine are nota scazuta la examen. Se face prezenta la fata locului. Dupa cele 2 ore de slujba si inca vreo 2 ore de discutie cu preotul se va discuta despre examen si lucrarile pe care trebuie sa le facem. Adica lucruri de discutat la curs..in timpul orei de curs…care, nu intamplator, e trecuta in orar pentru ca timp de 2 ore pe saptamana niiiimeni si nimic sa nu-i rapeasca domnului profesor limelight-ul. Eh, dar daca domnul profesor ar fi atat de lipsit de ambitie incat sa se limiteze, in mod banal, la orele de curs ce-i sunt rezervate, cum ar putea dumnealui sa ne deschida orizontul in masura in care harul sau ii da sansa sa o faca? Pai nu e pacat? Am mai zis ca nu e vorba de vreo povestire de Creanga de acum 2 secole? Chestia asta e wrong in atatea feluri incat nici nu stiu de unde sa incep. Off the top of my head:

-Religia nu e obligatorie. in nici un fel.

-Nici un profesor nu are dreptul sa oblige studentii la activitati in afara orelor de curs

-A merge obligat la biserica, de fatada, de gura altcuiva, nu prea ma pricep, dar cred ca inseamna fix a-ti face pacate

-80% dintre noi suntem fete. And you know, e si treaba aia foarte logica si fireasca cu interdictia femeilor in biserica in perioadele ‘murdare’. Gotta love the church.

-Nici un om nu are dreptul (incepand cu cel moral) sa-l constranga pe altul sa faca ceva anume prin santaj. Pentru ca amenintarea cu nota e tot un santaj.

-Poate unii dintre noi suntem catolici. Sau evrei. Sau scientologi, in pana mea.

Dau cuvantul audientei. Cum e? E ok? Voi ce-ati face?

Anunțuri
 

Sclipici latrand la o musca Noiembrie 25, 2009

Filed under: iutub — Irina Guțan @ 9:28 pm
Tags: , , ,

no, seriously, just listen. de vazut e cam dificil ca nu mi-a dat prin cap ca daca filmez portrait nu se poate intoarce but then again, the miau-ing can be both horizontal and vertical. Cum ziceam, insectele sunt delicatesa pentru mustaciosul meu, deci e de imaginat ca se va enerva pana la latraturi cand il sfideaza cate una.

 

si hotii erau oameni Noiembrie 20, 2009

Filed under: experiente,fatalul cotidian,iutub — Irina Guțan @ 12:41 am
Tags:

Dupa aforismul ‘prea multi drogati responsabili in Cehia’, prilejuit de intersectarea cu un cos de gunoi pentru seringi, intr-un parc semi-central din Praga, am dat azi peste unul cu atat mai impresionant cu cat concentreaza un adevar trist intr-o pastila amara (cum altfel). Anume cel ca azi sunt prea putini hoti cu simtul masurii in Romania. In trecut, „fura ce fura, da’ mai lasa si de prasila. Lucru mare, asta.” Daca va zic ca autorul ‘pastilei’ e Johnny Raducanu, care in monologul lui aduce parfum de alte vremuri, pe care mi-as dori sa le fi respirat, o sa vi se para poate mai putin amuzant si ceva mai mult intristator, pentru ca vine de la un om ce stie ce vorbeste, care a apucat in viata si bine, si diverse feluri de rau. Inclin sa cred ca noi nu cunoastem prima parte. Intoarsa din cate o alta tara europeana, ma simt iarasi ca atunci cand am scris postul asta, din nou ma apuca sila lipsei de alternative, indignarea ca la noi nu se poate, tristetea adusa de umilinta la care suntem supusi atat de des. Mai rau, intr-un final ma cuprinde iar resemnarea.

 

Praga, deci Noiembrie 19, 2009

Filed under: Uncategorized — Irina Guțan @ 12:45 pm
Tags:

nu stiu de ce unele-s cu curu-n sus, we sure weren;t 😛 o sa remediez diseara