viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

ne-am mutat! August 16, 2008

Filed under: altele — Irina Guțan @ 8:20 pm
Tags: , ,

pentru ca ne-am prins urechile in pagina noua pe care o facusem pentru „roman”, i-am gasit o casa nou-nouta, numai si numai a lui. titlul poate parea putin infatuat dar nu asta a fost ideea, ci faptul ca e o poveste scrisa „la patru maini” 🙂  aici gasiti si capitolul nou, si restul povestii de acum incolo.

 

it’s official! Iulie 19, 2008

Filed under: altele — Irina Guțan @ 9:24 am
Tags: , , ,

am lansat elefantul roz la apa! in ultimele 2 saptamani am tot crosetat cu mike la blogul asta, si-acum va putem invita la noi in magazin 😀

 

Giumbuslucuri virtuale Iulie 15, 2008

Filed under: altele — Irina Guțan @ 8:38 am
Tags: , ,

sa bata tobele, sa sune trambitele….ioana si-a facut blog! daca nu stiti cine e ioana, mai dati cate o fuga pe la ea prin anticamera electronica. sigur, asta nu inseamna ca o sa stiti si cine e. nici eu nu stiu, recunosc. dar incerc 😀 dupa cum ziceam, acum un an pe mine m-a catapultat canalia in blogosfera, so…sa intindem elasticul… sa taiem siguranta…si  sa ne dam de 3 ori peste cap 😉

 

scatOtv Septembrie 27, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 8:26 pm
Tags: , ,

inainte sa incep acest post vreau sa va zic ca daca nu urmariti dezvaluirile bomba (dezvaluiri simple nu exista, numai bomba si alte feluri) de pe otv nu sunteti pe harta. merita baietii astia toata admiratia pentru abilitatea lor extraordinara de a croseta un pulovar cu impletituri cu tot avand la dispozitie un fir de ata cat o coada de rozator.

astfel, de la faptul ca s-a anuntat disparitia avocatei in cauza (repet, daca nu stiti despre ce e vorba, viata voastra e cu siguranta searbada si fara sens) s-a ajuns la intrebari de genul: oare petele de sange gasite cu luminol din baie (pete de cativa mm) sunt de cand si-a spart copilu capu-n cada sau de cand a transat-o barbatu-su pe avocata dupa care, se-ntelege, a topit-o cu acid. deci se mai uita si lazarus la discovery, nu pot decat sa-l felicit pentru asta.

si pentru ca trebuie facut totul pentru elucidarea misterului- il citez pe lazarus..”nu numai ca trebuie gasita…dar trebuie sa o gasim.. (ai spune ca urmeaza „vie”, dar nu…) noi!”- a primit un tip unda verde sa-i sparga mailul femeii. cum de la cine? de la cititorul destinului, zeul adevarului, tartorele dreptatii, danutz. asa ca a ajuns sa citeasca pe post dezvaluiri senzationale si de o importanta cruciala pentru caz, anume fanteziile sexuale ale raposatei (na c-am zis-o, trebuia sa tin secret, ca asta inca se dezbate). asadar am inceput sa ma gandesc serios la toate mailurile pe care le-am scris la viata mea si daca vreunul contine ceva ce nu vreau sa stie o tara intreaga. iata inca un motiv sa sper ca nu voi fi rapita niciodata, si mai ales intr-un moment de seceta de subiecte la otv. si pentru cazul in care voi disparea totusi, vreau sa anunt de pe acum ca eu nu m-am sinucis, sa ii scap pe baieti macar de-o pista. dar ce vreau sa impartasesc cu restul lumii este tema votului din seara asta:credeti??

intrebare la care teoretic numai caprioarele padurii si trifoiul de sub nevoile omului ar putea sa raspunda. practic, insa, poate oricine. asa ca va intreb, ce credeti?? le-a facut sau nu le-a facut, mama lor de nevoi??!! (scuze pentru calitatea pozei dar imi tremura mana de emotia dezvaluirilor).

p.s. tocmai am vazut pe national o tanti care mergea pe cioburi dar avea la ambele calcaie plasturi, acolo unde au batut-o pantofii.

 

crapvertising Septembrie 24, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 2:47 pm
Tags: , , ,

tocmai aveam de gand sa-mi verbalizez nedumerirea cu privire la noile reclame juicy fruit (revin) cand dau peste un banner de-al vodafone-ului sau ma rog, al site-ului homemade.ro sponsorizat de vodafone, not sure which, nu conteaza prea tare. ceea ce conteaza e ca primul slide (nush daca asa se cheama, numa specialist in ale netului nu m-a facut mama) te loveste in moalele capului cu imperativul „creaza!” ce, ma…cine ce sa creada…? ma obisnuisem cu reclame misto de la vodafone dar acum se intelege ca trebuie facuta o exceptie asa, ca sa-i inteleaga targetul site-ului mentionat mai sus. care site, credeti-ma pe cuvant, este un lesinator exemplu de „ai nostri sunt mai prosti chiar si decat ai lor”. ma rog, poate fi o laudabila incercare de amortire a iq-urilor (dupa modelul dat de trasniti in nato si alte scursuri audiovizuale) publicului roman, in glorioasa idee ca „ignorance is bliss”. in cazul asta, simtindu-ma improscata din cap pana in picioare de atata bliss, salut vodafone, si la mai mare. creare, se-ntelege.

desi nu pricep de ce nu ne marginim noi la alte chestii „facute-n casa”- mamaliga, cozonaci, retele de net, triunghiuri conjugale, etc, sa trecem la reclamele juicy fruit care, desi par, sunt convinsa ca nu-s facute in casa la pustiu’ ala stresant (nu va speriati, pe aia de la branza-ispita nu cred ca-i va detrona nici viitorul „micutz” prigoana). in spiritul nedumeririi colegului de la ziarul de blog: care e totusi ideea spoturilor? de ex: ai intre 7-9 ani? vrei sa vezi niste manechine semi-goale la ele in cabine? ai nevoie de curaj pt asta? lasa votca, baiete, ia niste juicy fruit. same si cu spionatul petrecerii de supraponderali de la piscina. da, iti trebuie curaj pt asa ceva, inteleg. daca e cineva care a inteles mai mult de atat, il rog sa dea cu iluminarea-n mine.

p.s. sper sa mai salasluiasca o vreme banneru ala acolo unde l-am vazut eu si unde am pus link, ca altundeva nu m-am priceput sa-l gasesc.

update: din categoria „ce-au gandit aia de la creatie”: de ce e nenea din reclama de la e-jobs imbracat in mireasa? ce job are el? ca am inteles ca nu e bine sa te plafonezi ca frecator de picioarele sefului, dar un job de conducere cu rochie de mireasa la pachet e ok, asa da?

 

poveste-colaj cu serbari Septembrie 23, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 4:36 pm

..de pe vremea cand nici nu stiam ce e aia blog dar ma ocupam cu sarg de caietul de perle al clasei, cand vlad nu avea aspiratii de parasit tara dar avea mult de lucru la subrezirea sanatatii mintale a distinselor dne prof, cand metode educationale precum datul cu capul de tabla inca erau la mare pret. here goes:

partea intai: a fost o data ca niciodata o serbare la engleza (nimic deosebit pana aici, erau mai dese ca momentele de luciditate ale dnei prof). sa fi tot fost clasa a patra. adica deja aflasem ca faptul ca stii sa vorbesti suficient de bine engleza e in defavoarea ta in ceea ce priveste serbarile. recte je era mereu „the narrator”, un fel de discul stricat din fundu scenei la care nu se uita nici dracu. si nici pana azi nu pricep tupeul colegelor mele de a-mi spune ca ma invidiaza ca „tu poti sa te imbraci cum vrei”. in timp ce ele colindau tot orasul pentru cea mai perfecta rochie de printesa (de inchiriat). se-ntelege, rabdarea oricarui narator are o limita. aici ea fu o serbare dintr-a patra. cum prin scoli circula multe legende promitatoare dar nimeni nu se oboseste sa le verifice, mi-am zis s-o verific impreuna cu o colega pe cea cu creta care creste temperatura. nu, normal, nu pe noi, ci pe preafericita posesoare a rolului de alba-ca-zapada or smth. cuvinte-cheie: creta-> sandvis-> rol-> eu-> muahahahahaaa!!! evident nu am ajuns sa imi testez machiavelismul pentru ca, shocking enough, cineva a turnat la invatatoare si am ajuns tot in locul consacrat, cu un bonus de pozitia ghiocelului.

partea a doua. boooon…n-a mers cu violenta, hai sa incercam cu apelul la sentiment (moment in care am aflat ca ele se odihneau totusi undeva si in ansamblul umanoid care era d-na prof). asta tot intr-a patra dar la serbarea de sfarsit, din vara (iunie adica, detaliu f important). am uitat sa mentionez ca serbarea de engleza continea mereu 2 pana la 3 piese de teatru. cu toate ca apelul a avut succes in cele din urma, treaba asta s-a intamplat cam tarziu asa incat majoritatea rolurilor erau distribuite si nu mai era decat un rol in „goldilocks”. da, stiu ca nu stiti ce e aia. pe scurt: o fata cu cosite blonde si trei ursi. guess who.. si da, am si platit pentru acel costum de urs. cu cap cu tot. cu fereastra la fatza. si pentru ca d-na prof era un geniu organizatoric (in sprijinul geniului educational care o stapanea la maxim), inainte sa inceapa piesele trebuia sa ne zicem toti poezelele dar nu oricum, ci imbracati in costume :-> asa sa dea cat mai bine pentru parintii care de altfel nu pricepeau o iota din toata serbarea. imagine finala : „mother bear” facand agitatie in aranjament, caznindu-se sa-si smulga capatzana de bear de rau ce ii era si agitandu-se la adevarata ma-sa bear aflata in public, care, de altfel, se imprastia de ras.

partea a treia. veni si momentul mult visat. e drept ca in clasa a sasea, varsta la care mai nou fetele nu mai viseaza sa imbrace rochii de printese ci blugi a la trident dar ce mai, la dracu cu detaliile, am primit rol de printesa!! ma rog, de cenusareasa si am fost in paralel si prezentator dar din nou, vreau sa subliniez esenta, anume rochia cu cercuri, manusi si tot tacamul. boooon.. abia acum se impute treaba. in general baietii nu se omorau nici cu engleza si cu atat mai putin cu imracatul in izmene si palarie cu pana. sarcina dificila deci, pentru stimata d-na prof care se vazu pusa din nou in vechea dilema: sa imparta toate rolurile la 2-3 baieti si pe restul sa-i faca din nou pitici, cor, decor, soareci, dovleci, castraveti, etc. sau sa-si calce o data in viata pe inima si sa dea rolul unuia din badaaarani, baaanditi, crimiiiinali (astea nu le bag de la mine, servus claudiu! oi fi mancat tu piulite si lame de ascutitoare dar, man, criminal nu te-am crezut noi niciodata). long story short, printul nu voia nicicum la repetitii sa-mi ridice buclucasul de pantof de pe jos, promitand totusi solemn ca la serbare va fi cel mai autentic si mai emotionant ridicat de pantof pe care-l vazuse d-na in toata cariera sa (caci cariera avu!). recunosc, cand a venit momentul, pentru cateva secunde am vazut in privirea lui ca chiar a vrut sa faca asta. dar si-a dat seama ca ar da putina culoare piesei daca i-ar da un sut pana in fundul clasei, printre mai multe perechi de picioare. printesa inghiti in sec, amintindu-si ca in rolul de narator era mereu incaltata cu doi pantofi.

prolog: la aceeasi serbare vlad a venit cu pantalonii  de costum necalcati, motiv pentru care a fost fugarit prin toata scoala de catre tanti mama lui, urmarire sfarsita cu vlad inchis in buda pana la inceperea piesei.

p.s. va provoc, o voi cititori ce zaceti in comoditatea anonimatului sa va impartasiti chestii macar la fel de penibile de prin generala. na bine se acorda dispensa speciala, fie si tot sub comoditatea anonimatului in cazul in care povestea implica chestii sexuale mai devreme de admiterea la facultate (asa e frumos.)

 

klara, prietena mea in 3 culori Septembrie 22, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 7:30 pm

anume romanca, unguroaica, nemtoaica. exprimarea cu 3 culori se potriveste foarte bine aici (normal, cum sa nu gasesc eu o idee creatza) pentru ca klara si-a facut blog mai ales pentru ca si cei ce nu inteleg sau nu le pasa sa afle si punctul de vedere al unei unguroaice din romania. puteti sa fiti de acord sau puteti sa nu fiti dar in ambele cazuri zic eu ca e indicat sa nu ganditi din start „inside the box” si daca e ceva de comentat hai sa comentam civilizat caci asa vrem sa fim din cate am inteles eu.. apropo de comentarii, inca din prima ei saptamana a primit comentariu de la o doamna deputat ceea ce mie imi spune ca e pe drumul cel bun si nu pot decat s-o felicit si s-o incurajez pentru ca, pe langa alte motive mai evidente, mai si scrie f bine si ma bucur ca a iesit din umbra cititorului in lumina autorului 😛

incercati asta si daca nu sunteti prm-isti, va recomand si asta. ba am zis prost, va recomand si daca sunteti 😛