viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

Despre rabdare si alte lucruri inutile Septembrie 24, 2010

*N-am mai dat de mult pe aici pentru ca mi-am dat seama ca mare parte a posturilor erau expresii ale frustrarilor si nemultumirilor ce ma bantuiau asa ca I’m back cu un post despre ce stiu eu mai bine. Live with it. Sa va zic deci:

Despre cum l-am vazut pe unu aproape luand la bataie un sofer de RATB pentru ca nu i-a dat voie sa urce pe usa din fata, ci i-a deschis usa de la mijloc. Adica asa cum e normal.

Despre cum am vazut un motociclist doborat de masinile din spatele lui pentru ca oprise la trecerea de pietoni. Tupeu pe el.

Despre cum am constatat ca majoritatea delimitatoarelor de benzi (dreptunghiurile alea de plastic galbene) montate in primavara, au fost intre timp constiincios calcate si distruse de ‘participantii la trafic’. Ala pe care trebuia sa-l ‘separe’. La cele care au costat 200 lei bucata ma refer. Din pacate nu mai gasesc sursa cu pretul/buc acum, dar aici au scris cei de la Kamikaze de asta. Au scris chestiile pe care si cel mai patriot dintre romani ar fi fost fortat sa recunoasca, chiar de la prima vedere: sunt la fel de utile ca o pana-n cur si la fel de necesare, intr-o vreme in care strazile si trotuarele arata..cum le stiti. Bonus realizarea ca e un alt furt nesimtit si pe fata.

Despre cum am vazut o haita de caini alergand o fata cam de varsta mea, in apropierea blocului meu.

Si o gagica frumusica, curatica si bine imbracata cu ditamai alarma de plastic prinsa de jacheta.

Toate azi. Incep sa-mi pierd rabdarea cu tara asta. And I had plenty.

Si pentru ca maine e activitatea Let’s do it, Romania, curatenie in toata tara, e cazul sa zic ceva si de asta. Am vrut sa particip, am avut toata bunavointa, de altfel de mult asteptam o astfel de ocazie, de-a pune umarul la ecologizare. Nu mi-e sila, nu imi pica rangul, si aproape nici nu ma simt proasta care aduna pentru ca altii pe urma sa faca la loc in cateva zile.

Dar au baietii astia o modalitate atat de stupida de-a te inscrie, incat te descurajeaza pe loc. Daca nu cunosteai deja pe cineva care sa aiba o echipa gata formata, careia sa-i stii numarul de inregistrare (nu era cazul), sau daca nu voiai sa creezi tu o echipa noua careia sa-i fii lider (din nou nu era cazul, n-am nici abilitati si nici pretentii de lider), ghinionul tau. Cat de greu era sa fii repartizat (fie si automat) unei echipe din zona in care voiai sa participi?

Mi se pare destul de reprezentativ pentru ceea ce se intampla in Romania cu mai toate initiativele de buna credinta/bunavointa/modernizare etc: imposibil sa fie totul pana la capat facut. Modernizam pasajul de la Universitate? Laudabil, arata jenant. Dam o caruta de bani pe el si ca sa fie gigea asa, punem din loc in loc marmura lucioasa si mai alunecoasa ca un Chippandel la spectacol, ca asta le trebuie sutelor de oameni care-l traverseaza zilnic: some adrenalin, some spice in their lives. Facem parcare subterana la Universitate? Grozav, era si timpul. A..dar mai e micul detaliu cu mutarea abuziva a statuilor. Parfum.

Ce voiam sa zic era ca nu ma duc maine la ecologizare. Throw rocks at me. Even better, throw plastic bottles, ca in cateva zile se vor integra din nou perfect in peisaj.

P.S. Un prieten se muta luna viitoare in Grecia, intr-o casa cu 3 nivele pt care plateste 300 euro pe luna. Adica cat o garsoniera nu neaparat centrala.

P.P.S. Nu cred c-o sa sting eu lumina pana la urma.

Later Edit: Gand la gand cu bucurie: Plesu despre lehamitea de-a mai face ceva.

 

cu arcanu’ la biserica Noiembrie 27, 2009

Filed under: experiente,fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:51 am
Tags: , , , , ,

In timpul ei liber, pantera mov se mai duce si la scoala. La un master al Universitatii Bucuresti. In orarul masterului respectiv si-a facut loc si un curs de istoria religiilor.  Acum nu vorbim despre continutul cursului sau modul de predare al domnului profesor. Desi, ma stiti carcotasa, am putea vorbi si despre asta.

Dar sa ma abtin:P si sa ajung la subiectul zilei de azi, si anume obligatia mea si a colegilor mei de a merge intr-o sambata la biserica, la slujba de vecernie, plus cateva ore in plus de discutie cu preotul si obligatia de a-i pune intrebari. Obligatia. Yep. In anul 2009. In mediul universitar, urban, european in care ne aflam. ‘Asadar nu va faceti planuri pentru sambata seara, pentru ca va dura cam de la 17 la 21-22.’ zise pedagogul de scoala veche.

Problema s-a pus (literalmente) la modul urmator: cine nu vine are nota scazuta la examen. Se face prezenta la fata locului. Dupa cele 2 ore de slujba si inca vreo 2 ore de discutie cu preotul se va discuta despre examen si lucrarile pe care trebuie sa le facem. Adica lucruri de discutat la curs..in timpul orei de curs…care, nu intamplator, e trecuta in orar pentru ca timp de 2 ore pe saptamana niiiimeni si nimic sa nu-i rapeasca domnului profesor limelight-ul. Eh, dar daca domnul profesor ar fi atat de lipsit de ambitie incat sa se limiteze, in mod banal, la orele de curs ce-i sunt rezervate, cum ar putea dumnealui sa ne deschida orizontul in masura in care harul sau ii da sansa sa o faca? Pai nu e pacat? Am mai zis ca nu e vorba de vreo povestire de Creanga de acum 2 secole? Chestia asta e wrong in atatea feluri incat nici nu stiu de unde sa incep. Off the top of my head:

-Religia nu e obligatorie. in nici un fel.

-Nici un profesor nu are dreptul sa oblige studentii la activitati in afara orelor de curs

-A merge obligat la biserica, de fatada, de gura altcuiva, nu prea ma pricep, dar cred ca inseamna fix a-ti face pacate

-80% dintre noi suntem fete. And you know, e si treaba aia foarte logica si fireasca cu interdictia femeilor in biserica in perioadele ‘murdare’. Gotta love the church.

-Nici un om nu are dreptul (incepand cu cel moral) sa-l constranga pe altul sa faca ceva anume prin santaj. Pentru ca amenintarea cu nota e tot un santaj.

-Poate unii dintre noi suntem catolici. Sau evrei. Sau scientologi, in pana mea.

Dau cuvantul audientei. Cum e? E ok? Voi ce-ati face?

 

si hotii erau oameni Noiembrie 20, 2009

Filed under: experiente,fatalul cotidian,iutub — Irina Guțan @ 12:41 am
Tags:

Dupa aforismul ‘prea multi drogati responsabili in Cehia’, prilejuit de intersectarea cu un cos de gunoi pentru seringi, intr-un parc semi-central din Praga, am dat azi peste unul cu atat mai impresionant cu cat concentreaza un adevar trist intr-o pastila amara (cum altfel). Anume cel ca azi sunt prea putini hoti cu simtul masurii in Romania. In trecut, „fura ce fura, da’ mai lasa si de prasila. Lucru mare, asta.” Daca va zic ca autorul ‘pastilei’ e Johnny Raducanu, care in monologul lui aduce parfum de alte vremuri, pe care mi-as dori sa le fi respirat, o sa vi se para poate mai putin amuzant si ceva mai mult intristator, pentru ca vine de la un om ce stie ce vorbeste, care a apucat in viata si bine, si diverse feluri de rau. Inclin sa cred ca noi nu cunoastem prima parte. Intoarsa din cate o alta tara europeana, ma simt iarasi ca atunci cand am scris postul asta, din nou ma apuca sila lipsei de alternative, indignarea ca la noi nu se poate, tristetea adusa de umilinta la care suntem supusi atat de des. Mai rau, intr-un final ma cuprinde iar resemnarea.

 

spam?? was ist das…”spam”?? Septembrie 23, 2009

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:29 am

Cam o data pe zi sau la 2 zile cel putin, primesc pe mailul Vintaggeriei diverse asa-zise ‘newsletter-uri’ de la bloguri unu’ mai vintage ca altul. Se intelege, fara sa le fi cerut sau sa fi fost macar intrebata daca am chef sa sterg 6-7 mailuri pe saptamana. In cam 50% cazuri fetele ne invita pline de speranta pe blogurile lor dar uita sa treaca si linkul. Adorabil. In 80% din cazuri, ‘newsletter-ul’ arata cam asa (daca as fi pastrat vreunul dadeam paste ca era mai fun):

„Buna fetelor!!!

am postat o gramada de hainute [Always hainute si nu haine, ca doar cu toatele suntem niste pisi mici si dragalase, nu niste umflate care facem parada cu suncile inghesuite in haine sclipicioase. But I digress] de sezon, unele noi si de firma!!! Va invit sa intra-ti pe blogul meu si sa va alege-ti ce va place. Nu uitati, se fac [se fac, da? ele singure] si schimburi de hainute!!!!

Va pup dulce muah muah :*:*:*

blogulupisisclipicioasa.blogspot.com (gen)”

And i;m not even kidding. Booon. Cum era si normal, printre chestiile pe care suntem invitati sa le alege-m se afla genti de plastic cu blanita si paiete care sunt, cum altfel, vintage pana-n maduva cusaturii. Da’ nu mai detaliez, ati intrat si voi pe pitzipoanca macar o data asa ca stiti care-i oferta. De orice sezon. Which brings us la mailul pe care l-am primit in dimineata asta, care se incheie cu paragraful urmator:

„Si ma scuzati daca se trimite acelasi msg de 2 ori! Si inca ceva,daca mesajul se duce in spam nu e vina mea!!!!Eu nu trimit spam-uri.”

Ea trimite newsletter-uri mai taranilor.. aproape ca am vrut sa-i postez si linkul, sa-i fac reclama, ‘cause she fuckin’ made my day today.

Later edit:

irina: nu inteleg nici acum
irina: ce crede ea?
irina: ca e spam-ul?
irina: i dont understand by the life of me
Cosmin: ala cu enhance your dick
Cosmin: 😉
irina: cred ca are impresia ca sunt neaparat mailuri cu virusi or smth
irina: da…daca n-are ‘penis’ in subject nu e spam :))
Cosmin: exact

 

tonight in the news.. August 3, 2009

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:16 pm

Ma nedumereste o chestie  inca de mai demult: mereu cand sunt intrebate rudele/vecinii/prietenii ce parere au despre ruda/vecinul/prietenul lor care tocmai a hacuit pe cineva si/sau chiar pe el insusi, in mai toate cazurile auzim unul sau mai multe din enunturile: „Era un baiat asa politicos!”,” A fost mereu un copil cuminte..”, „Ma saluta intotdeauna cand ne intalneam pe scara”. Ok, omu nu umbla cu un carlig insangerat dupa el, nu mirosea de la o posta a crima, si nici nu se vedea in ochii lui ca something creepy was just waiting to happen, deci clar nu e murderer material. Deducem ca orice criminal „ca la carte” are atributele astea, si pe deasupra si pe cel mai odios semn, anume ca in loc sa-si salute vecinii maraie la ei, cu o privire de vampir (nu, n-am vazut twilight si nici nu intentionez) si bale la gura. Or smth. Deci, tanti geta, daca baietanu proaspat mutat la parter nu va da buna ziua..sugerez sa va puneti mai multe incuietori la usa, ca e clar ca se-mpute treaba in curand. The sad, bone-chilling truth is that, in fact, creeps and murderers fit just right among us and seem perfectly normal..till they’re not anymore.

Si o nedumerire de-a lu mama, pe care o impartasesc.. Cine umbla cu cate 1000-5000 de euro in buzunar? As in.. „Romanii vor scoate din buzunar intre 1000 si 5000 de euro pentru un sejur in Hawaii”. Ma rog, probabil Mamaia but still.. expresiile astea mega inteligente impanzesc mereu stirile-reportaj de gen. Iar cand mai sunt insotite si de o micro-punere in scena a reporterului, e de vis. Cum se fac ei ca scot banii din buzunar, cam la fel de mecanic si cretinoid cum aratam si noi in gradinita cand trebuia sa zicem poezii si sa le si „ilustram”. Ceva de genul „afara ninge”. Si abia dupa vreo 5 secunde si gestul ala cu mainile, de aleluia 😛 Or maybe its just me (and my equally criticizing mom). Poate ca voi chiar umblati cu cate 1000 de euro indesati in buzunar.. you lucky bastards.. ala care recunoaste are da o bere:P

The vague hint of „eau de rambling” is due to the heat. Sorry, you gotta wait till the end of summer for (a tad) more intelligent remarks.

 

Serb vrea sa vada ce avem in geanta Iulie 15, 2009

Filed under: de-ale panterei mov,fatalul cotidian — Irina Guțan @ 8:42 am

..contra cost ca asa-i frumos 😀

Ieri, venind de la Petrosani s-a intamplat sa am chestii mai diverse decat de obicei, desi nu neaparat mai putine ;;) Daca incape in geanta, why not take it? De asta prefer sa port genti mici.:P

Pe langa chestiile mai uzuale si anume: telefoane, portofel, chei (cu mai multe brelocuri decat chei), servetele, servetele umede, gel antibacterian, player, ochelari (rupti), carte, ziar, pasaport, parfum, elastice de par, guma de mestecat, bilete de tren (colectate-n timp), pastile, 2 brichete, bilete de autobuz, pix, creion ikea, ruj, 3 pliculete de zahar de cand lumea, ieri au mai convietuit in geanta (aia mare si colorata din spate) si urmatoarele:

– o alta geanta, mai mica ;;)

– o acadea pe care o port de 2 luni si inca niste bomboane imprastiate. Granini. They’re the best

– o caserola cu prajitura. Cu nuca prajita, caramel, si cioco alba mmm..

– doi magari de lemn, de facut cadou. In poza e doar unul, celalalt ajunsese deja la destinatie.

– un soarec de plus. Al meu. De-o vreme ma insoteste in calatorii.

– un NeoCube „mototolit”. Deocamdata nu stiu decat sa-l mototolesc si sa-l descurc ;;) Detalii aci.

– o pietricica-inima de la mare

– o punguta de nasturi vechi si misto, gasiti prin sertar pe-acasa, ce urmeaza sa decoreze un tricou.

– un centimetru de croitorie. Na, uneori nu am unde sau nu am chef/timp sa probez hainele in magazine

– un cercel Cercel…rupt, snif..

– si o punga de mancare cu un sandvis, 2 mere si o sticla de apa, care din pacate nu se mai afla printre noi.

In timp, alte chestii mai ciudate ce mi-au trecut prin geanta sunt un ciocan si-un patent, frunze de plantat in ghiveci, si o pisica 😀Image0062Image0063

 

Ab progressum licaentium Iunie 7, 2009

Filed under: de-ale panterei mov,fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:20 am
Tags:

progress