viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

start with the man in the mirror Iulie 1, 2009

Filed under: experiente,imortele,iutub,memories..memories — Irina Guțan @ 9:47 pm
Tags: , ,

no ca ma trezesc si eu a saptea zi dupa ziua Z, ajunsa acasa, sa rasfoiesc scrapbook-ul din generala, de pe cand nu stiam ca asa se cheama „caietul meu cu de toate”, in cautarea biletului de mai jos (din pacate poza cu telefonul si umbra lui inclusa e all ive got). care scrapbook, in paranteza fie spus, e o valoare istorico-iconica in sine, nu doar biletul pe care il contine si ma voi distra copios zilele astea luandu-l la bani marunti. poate va distrez si pe voi.

Image0036

si deci sa zic cum eu si andrada faceam theme-party-uri- again, pe cand nu stiam de existenta termenului, pe la glorioasa varsta de 9-10 ani, perioada ce se dovedeste si a fi mustit de creativitate si abilitati organizatorice. pe care le pot exemplifica acum, asa, off the top of my head, prin „bannerele” din hartie lipite cu aracet pe galeria de lemn, pe lemnaria de la fotoliul semi-antic, pe care scria michael jackson cu creionul. evident, scris labartat la inceput si inghesuit rau la final. urme sunt si acum, ca aracetul era bun si hartia docila.

si sa mai zic cum toceam casetele- ca multi altii, cumparate de cand apareau, visand amandoua cum ne-am marita cu el. faptul ca noi eram doua si el unul nu ne-a dat batai de cap, cred ca am presupus ca detaliile le-am fi stabilit la urma. si apropo de casete, intr-o vara la mare a incercat mama (cred) sa ma invete valoarea banilor si mi-a zis ca imi da 5000 de lei (parca) pt toate cele 10 zile, sa-i dramuiesc eu cum stiu. la primul colt de strada m-am oprit la taraba de casete si i-am dat pe caseta cu history. ceea ce intr-adevar, nu demonstreaza numai ce fana eram eu ci si ce desprinsa de realitate (a banilor) eram si mai cam si sunt.

si sa mai zic cum ne-am inghesuit la intrarea si mai ales iesirea de pe lia manoliu, luandu-ne o ora sa parasim „incinta”. din nou, ca multi altii. din pacate mare lucru nu-mi amintesc de concert, decat ca am fost nemultumita ca era miiic mic. aveam locuri in tribune, ca desi parintii au cam dat in mintea noastra cand au dat 59000 lei pe bilet, n-au cedat totusi si lacrimilor si rugamintilor fierbinti de-a primi loc in primul rand.

tre sa recunosc ca andrada m-a cam luat, avea si papusa michael, cam de-un metru, cu tot cu pantofi si sosete detasabile, ochelari de soare si palarie. oricum, tot ce povestesc aici probabil suna cunoscut multora, au fost multi care au avut casete, care au fost la concerte, care au avut peretii tapetati cu postere, etc. d-astia multi, ca el saracu mai putini.

cu toate astea, dupa mine daca tot a fost sa moara de tanar, mai mult ii servea lui si familiei, chiar si fanilor, sa moara acum cativa ani, inainte de a fi etichetat ca pedofil, ciudat dement, samd. acum circul si senzationalul agreat de publicul otv (care exista in orice tara) inghit aprecierile si omagiile adevarate. ne-am trezit toti fani si adulatori peste noapte, cand majoritatea nu mai stiau nimic de el de ani de zile, nici macar de seria de concerte ce urma, asa incat era ca si mort pt multi. recunosc ca in privinta mea e mai degraba socul si surprinderea reiterata zile la rand, decat parere de rau pentru un om vizibil chinuit si cu probleme. well anyway, may he really moonwalk now.

link aici, embeddingu nu vrea sa mearga. but do click.

video-u e cam dur, dar se vede ca avem nevoie de asa ceva daca si dupa imagini din astea ne doare mana sa dam un sms de 2 euro pt copiii din bangladesh. sau somalia. wherever. e pe alese din pacate. numarul 848 pt sms e mereu asociat unei cauze caritabile sau alteia. sigur ca a dona si a ajuta a devenit o ipocrizie si o fatada a multora si din cauza asta ne tinem deoparte de parca ar fi ceva rusinos. well, you decide.  

p.s. photo credits si la ioana, care a luat poza din mms, si-a transferat-o pe calc sa mi-o trimita pe mail. caci da, cablul de la tel e al 17-lea lucru uitat la bucuresti.

Anunțuri
 

sms Mai 20, 2009

Filed under: de-ale panterei mov,memories..memories — Irina Guțan @ 7:12 pm

I1: tocmai mi-am luat pantalonii rosii pe mine si simuland o calarire li s-a descusut turul :))

M1:  e cu dungulitze? sper ca ai primit apa 🙂 drum bun si slip uel

M2: sex is on fire!!! expirat! ti pup draga mea jumatate de elefant roz!:*

C: knock knock. who’s there? dishes. dishes who? dishes a bad joke.

I1: and aaa iaaai uil aluiez lav iuu uuu..ai uil aluiez laaa aaaa aav iuuuuuu.. na vezi cum zbori, sa aterizezi k o pisica, pe picioare..:*

A1: :*(:*+1)/2

M1: copile, daca te trezesti in timp util, adica max o ora, suna-ma ca merg la piata si nush ce vrei sa papi

T: lav iu tu 😀

A1: vrei sa fii dragaveiul meu?

M2: pisi beau mok de la guerrilla! da beau si pt tine:* ti pup dulce!

I3: sms de la engleji la nemti. cum merge trebile? aici e pissda de-a dreptu. pupi mari.

G: Iri, trece-ma prezenta ca nu mai ajung. vin la curs la organizatii.dak nu se face sa imi dai sms. te pup

Scuze, ti-am zis Iri 🙂

A2: Adio mama! e jale pe strada.. abia sunt la mosilor!nu aj la sminar!dak s poate,pls..si eu prznta..pup

I2: hai trezirea am poze de facut!

M4: somn usor lipici:*

I2: ai castigat o imbratisare am vazut it’s a wonderful life! >:D<

A3: irinoooooo, reach out touch 2009! pup

I3: mersi. e cel mai dragut mesaj!cred ca ne-am salvat reciproc >:D<

M3: mailul ala a fost cel mai bun lucru facut de tine pt mine de atunci. uita-te la videoclip chilian chiar daca 2008.

J: acum mi-am adus aminte ce sa bei ca sa dormi.. fa-ti un ceai de musetel ca iti face bine, mami il foloseste. pup.

I3: ala care e mai sef pe-aci e gay. toata ziua.

M4: neata iubito :* astept sa ne dea drumul in avion si mi-am dat seama ca mi-e dor de tine. te sarut, gaza:*

T: aterizat stockholm. decolarea tot ca pula. 4 grade. o alta lume. nu-mi vine sa cred ca sunt aici. e uandarful totul

M3: acum am vazut marul. multumesc 🙂

I1: e infernal de cald. de ce nu s-a inventat inca teleportarea? si de ce numai cataloagele sunt online?si de ce nu mi-am scris eu licenta iarna? era sa-mi pierd portofelul si sa ma las prinsa de usile de la metrou, cu retorismele astea dans la tete..

p.s. ideea e de pe un blog misto

p.p.s. si neste muzicuta

 

dintr-o alta era August 27, 2008

Filed under: experiente,memories..memories — Irina Guțan @ 3:16 pm

Am zis de mai demult c-o sa postez o „mostra de scriitura de la 15 ani”, cand am citit postul Iuliei. Macar for fun, daca in afara de asta nu mai are (aproape) nici un sens. So here goes:

„N-am mai scris de mult si intre timp s-a facut atat de frig incat sa nu mai scriu cu stiloul. Am impresia (hotarata, daca se poate asa) ca nu mai am nimic in cap. Si semnul ala de intrebare de deasupra capului meu incepe sa se simta cam singur. Nu mi-e mila de el? As vrea sa spun ceva de tine, dar tocmai acum nu te mai am. Ce zici de asta? Pana acum te-am tot simtit- maini calde si un umar comod. Unde te-ai dus? Acum cand ma stiu eu, sa nu te mai stiu pe tine? Sau era o parere..foarte probabil. Ce mai vreau? Acasa ma simteam mai sigur, sigur ca da. Si-atata timp era constant si, desi mai fara repere, mai calm. De cand?”

„Pe tine ce te face sa crezi tot ce altii nu-ti spun? Crezi ca e intamplarea deghizata intr-o multime de costume? Poti sa crezi. Si tot ce stii de la noapte (poate) nu-i adevarat si daca spui altora n-or sa te creada. Ai putea sa-ncerci sa spui ce simti cu-o mie de cuvinte si n-ai sa reusesti, si-o mie de priviri in plus n-au sa te faca sa-ti schimbi gandurile adunate cu grija. Si de ce inca te-ntrebi? Nu ti-ai demonstrat de-atatea ori pana acum ca nu merita, si inca n-ai invatat ca (noaptea) tot singur ramai? Atunci, daca pe toate astea le simti, si-n mine n-ai incredere, atunci de ce nu mai speri?”

 

amintire cu dadace si supa de galuste August 21, 2008

Filed under: memories..memories — Irina Guțan @ 11:30 am
Tags: , , , ,

Din seria „cine are copii, sa-i vanda”, azi va prezentam episodul „dadacele”.

Pana la cei 6 ani ai adorabilei fetite cu codite blonde, ea fusese pe rand preferata mamei, a bunicii, a matusii, a surorii bunicii, a educatoarei, a vanzatoarelor de la alimentara. Stia poezii si ghicitori pe banda rulanta, spunea mereu „sarumana”- la cerere, e drept- isi asorta de fiecare data sandalele si elasticele de par la rochite, daca facea ceva (ce cu greu se putea numi totusi) urat dadea de cateva ori din gene si zambea ca-n desenele chinezesti si era ca si cum n-ar fi fost. Ce? Ce sa fie?

Insa in viata oricarei eroine adorabile trebuie sa apara si norii negri care de data aceasta luara forma unei inevitabile si ireversibile stramutari. In urma ramasera gradinita, bunica, matusa, sora bunicii, educatoarea si vanzatoarele de la alimentara. Si parte din sandalele si elasticele asortate.

In exil, mica printesa fu pusa in fata unei realitati brutale si aproape imposibil de suportat: va trebui sa isi petreaca mare parte din timp cu niste straine, care nu numai ca nu o adorau la justa ei valoare, nici macar n-o cunosteau. Studente meschine care citeau cursuri in loc sa-i citeasca povesti, complet insensibile la simtul cromatic deosebit de dezvoltat al fetitei careia ii faceau „palmierii” cu elastice total nepotrivite.

Parte din frustrarea adunata in cele cateva luni de fiere rabufni intr-o buna zi, pe deasupra unei farfurii aburinde de supa cu galuste. Intr-un colt al mesei- micuta adorabila, in pulovar rosu si funda in par- ati ghicit, rosie. In celalalt colt, studenta moldoveanca moale si blanda, cu ochelari si bune intentii, dadaca cu nr 3 (sau chiar 4), in pulover gros multicolor. Micuta mestecand fara convingere o galusca: „Auzi, da’ tu nu-ti mai schimbi puloverul ala? Ca mie mama imi da bluza noua in fiecare zi.”

Sper ca moldoveanca de la medicina sa fi facut totusi copii pana la urma.

 

Despre cum a rupt Cristi tacerea August 18, 2008

Filed under: memories..memories — Irina Guțan @ 8:06 pm
Tags: , ,

Nu stiti cine e Cristi. Putintica rabdare.

M-a inspirat domnisoara de aici cu postul asta sa povestesc chestii din (nu chiar asa) frageda mea pruncie.

De ce sa nu incepem cu primul moment de teribila rusine, care intamplator coincide si cu primul moment in care am jurat sa nu mai am de-a face cu barbatii (am fost precoce mereu).

Asadar, pe cand altii se preocupau doar de bastonase si serpisori, in grupa mijlocie deci, eu aveam ceva mult mai important si, se-ntelege, mai dificil, de facut. Anume sa ma eschivez (a se citi sa fug) de colegul de gradi care ma placea iremediabil si inepuizabil. Ca mi-ar fi trimis biletele si flori era una, da’ el voia sa ma pupe incontinuu, dom’le (ce, va suna cunoscut?), chit ca era cu un cap mai mic decat mine si cum eu eram oricum cu nasul pe sus, ii era destul de greu sa ajunga. I-a mai zis si educatoarea sa ma mai slabeasca- de obicei ma crizam si il param – „Tanti Evelinaaaa Cristi iar ma pupaaaa…!” dar baiatul era neobosit.

Climaxul, insa, a fost la o serbare de Craciun cand, in linistea ce se lasase intre doua poezii, numitul Cristi, insufletit de spiritul festiv, a simtit ca nu-si mai poate ascunde dragostea de ochii lumii intregi si ca „daca nu acum, atunci cand?” asa ca s-a repezit din celalalt colt al scenei la mine, m-a tras de mana si m-a tarat in fata lui „Mos Craciun” (nu ca nu ar exista, ci ca ala in special era ponosit ca vai de el), unde a racnit: „Uite, Mosule, asta e fata cu care vreau sa ma insor!” Sala mare. Plina. Ochi. Toti colegii. Toti parintii tuturor colegilor. Educatoarele toate. Mosul (!!) Rasete. Aplauze. Mandrie, eliberare, multumire (a lui). Oh, the horror, the horror!

P.S. Ne-am mai intalnit o singura data, acum cativa ani si, culmea, ne-am si recunoscut. Tot mai mic cu un cap era. Da’ nu mai voia sa ma pupe.