viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

despre neamul prost la teatru Februarie 24, 2008

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:14 am
Tags: ,

intai de toate, sa ne-ntelegem: sunt de acord si eu, ca si oamenii mai destepti ca mine, ca e foarte bine ca merg tinerii la teatru. DAR:

-pentru dumnezeu, nu va apucati sa aplaudati in mijlocul reprezentatiei numai pt ca s-a spus o „poanta buna” ca omu’ ala de pe scena poate n-are chef sa ramana cu gura cascata, intrerupt din ce spunea, pana terminati voi cu chiuiturile „apreciative”. nu-l flateaza, il incurca. noroc ca mie nu mi s-a intamplat de foarte multe ori 😛 dar au zis-o actori mari in mai multe randuri

-da, stim ca va impresioneaza pana la lacrimi orice piesa (dat fiind ca vedeti una la doi ani e de inteles) si ca orice actor in varsta vi se pare genial si numai pentru faptul ca e in varsta si n-o mai duce mult. in plus, daca vedeti sala plina in jurul vostru, trebuie ca o fi o piesa monumentala, nu? si pe urma mai e si efectul de turma ce nu trebuie niciodata subestimat. aici ma refer la aplaudatul in picioare la sfarsit. socant sau nu, mai demult, cand lumea mergea periodic la teatru si avea cultura si obisnuinta necesara ca sa stie din principiu lucrurile astea, actorii aveau parte de astfel de ovatii doar de cateva ori pe an. asta pentru ca e firesc ca, jucand de 50-100 de ori pe an in aceeasi piesa, uneori sa le iasa mai bine, alteori mai prost. si actorii au nevoie sa stie cand se intampla sa aiba nevoie de imbunatatiri, iar nu sa fie aclamati „din oficiu” oricand si pentru orice piesa si orice rol. dar din moment ce sunt atat de multi cei carora li se pare ca o piesa e „misto” pentru ca a facut de ex referire la becali, basescu, protv, mutu, harry potter, elodia, mama omida, etc.. ma agit degeaba.

-sunt sigura ca pe toata lumea intereseaza la maxim ca aveti ultimul racnet de telefon, cu ultimul racnet de manea, dar nu in timpul piesei. nu, nu va crede nimeni ca ati „uitat” sa-l inchideti, din moment ce vi se reaminteste la inceputul reprezentatiei. daca chiar esti un om atat de ocupat, si cautat de urgenta la orice ora din zi si din noapte, ori nu mai ai timp de teatru ori ai deja o viata prea nasoala incat sa te mai poata salva vreo chestie atat de „derizorie” precum o piesa de teatru. si oricum, for the record, daca te suna „femeia” sa te injure ca esti cu alta la teatru, sau mama sa te intrebe daca mananci ciorba cand ajungi acasa, sau cineva caruia ii raspunzi cu: „da ba coaie sunt la teatru, ce ma-ta vrei?”, nu se pune la „urgent”, „important”, „crucial”, „am-voie-sa-enervez-100-de-oameni-pentru-asta”.

ar mai fi fasaitul sticlei de cola, fosnetul pungii de chipsuri, statul cu picioarele rastignite pe scaunele din fata, dar astea sunt deja detalii.

1002015_21.jpg

ca sa ma fac si mai utila decat am fost pana acum cu postul asta (ca probabil 90% din cei care vor citi nu se vor simti vizati- nu comentez) sa zic ca am fost la „o zi din viata lui nicolae ceausescu” (teatrul mic– florin calinescu, coca bloos) si ca nu recomand decat daca aveti mare rabdare, si in ceea ce priveste timpul (trei ore mari si late) si in ceea ce priveste frecventa glumelor mai bune. calinescu nu pare sa se straduiasca prea tare, si-a gasit un fel comod de a interpreta, in care predomina el mai degraba decat personajul, ca si cum ar fi in timpul liber, intr-o vizita pe la teatru. e si vina piesei, e adevarat, la fel ca pentru coca bloos care mi-a placut mult mai mult in filme (occident si niki ardelean), probabil pentru ca erau rolurile ceva mai ofertante (desi n-ar parea, elena ceausescu nu e prea ofertanta ca personaj de teatru:p). sigur, e amuzant, mai ales prin exagerari si caricatura, multi figuranti pe post de „aplaudaci” care aduc un aport maricel, si ar mai fi puncte bune. mergeti la burghezul gentilom (nu stiu daca se mai joaca), e cam din aceeasi categorie ca piesa in sine, insa cu ceva mai multa stradanie, si din partea actorilor si ca decoruri si scenografie sa nu mai vorbim.

acestea fiind zise, sa ne revedem la teatru, cu mobilele inchise si cu mai mult cap pe umeri!

ozidinviataluinicolaeceausescu11.jpg

 

creativitate la botul masinii/ wake me up before you go-go Decembrie 7, 2007

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 10:51 pm
Tags: ,

nu doar pe mine ma trezeste aproape zilnic o simfonie de claxoane iesite din minti la ora 6 dimineata, nu? bun. totusi, pentru cei care locuiesc pe luna, intr-o barca, la cotroceni sau prin alte orase, ceva mai civilizate, explic: chestia asta se intampla pentru ca, din lipsa de locuri de parcare (la mine aici de exemplu, pe la ora 22 nu mai ai unde sa-ti parchezi nici trotineta), dupa 20min de survolat jumate de cartier, oamenii isi baga picioarele si ii blocheaza pe altii sperand din toata inima ca respectivii sa aiba un loc de munca foarte lejer sau, si mai bine, sa nu aiba nici un chef sa mearga la lucru in dimineata urmatoare.

 

asa ca am o propunere pentru cei care vor sa evite pe cat posibil sa fie treziti de zgomotul geamului spart cu propria retrovizoare de catre colegii de parcare (chestia cu stergatoarele deja nu mai racoreste pe nimeni), anume sa fie baieti de gasca si sa-si lase in fiecare seara un post-it pe masina cu informatii despre ce-are de gand a doua zi.

 

exemplificam: „am aflat ca maine o sa ploua, deci nici in ruptul capului nu plec cu masina, blocati-ma din plin, smecherilor!”. sau: „maine tre sa fiu la munca la 7 si cand ma trezesc devreme fac urat din principiu. asa-i ca ti-ar fi totusi mila de masina ta? hai, pune mana si mai da o tura de bloc. e mai bine pentru toata lumea.” samd, limitarile unor astfel de mesaje fiind doar functie de bunavointa si creativitatea fiecaruia.

 

astept feedback de la soferi si nu numai. si daca se hotaraste cineva sa si implementeze treaba asta, sa ma anunte sa le trimit post-it-uri personalizate, mov, cu „pantera™”. va urez tuturor somn linistit si vopsea intacta.

 

rabla

plecaciunile pentru poza merg aici, unde veti gasi o alta idee pentru aceeasi problema. un blog ai carui cititori sunt probabil la fel de inteligenti ca ai nostri. in privinta autorilor nu ne permitem aici sa comentam.

 

 

punga-de-zara Decembrie 4, 2007

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 9:20 pm
Tags: , ,

asa cum americanii au mereu cu ei paharul de cafea starbucks, japonezii mastile anti-praf/poluare si punkerii suzetele, bucurestenii au pungile zara. mai explicativ vorbind, daca esti femeie, ai intre 20-40 de ani si nu ai cel putin o punga zara in care sa-ti cari cursurile/sandvisurile/mancarea pentru pisici/echipamentul pentru sala, esti o rusine pentru tot vagonul de metrou in care te-ai urcat cu tot cu punga ta no name. ba chiar sa nu cumva sa afle si cei din vagonul alaturat.

 

sigur ca toate cele pe care le indesi acolo cu sarg si antren in fiecare dimineata (pana intr-o buna zi nu se mai poate repara cu scotch) ar incapea intr-o geanta, o servieta, o mapa sau pentru numele lui dumnezeu, intr-o punga noua (dar necunoscuta colegilor de metrou)..dar, se-ntelege, asa macar starnesti admiratia celor pe care ii calci intr-o veselie in 41-le care te duce cu tot cu exaltarea ta sa-ti plimbi pentru cateva ore colantii si bluza in dungi in plaza/platza/plazza. si-acolo ai si sanse mai mari sa se creada ca abia abia ce-ai iesit din zara, uite, parca mai ai si bonul cald in buzunar, daca te uiti mai atent.

 

nu conteaza daca ai cumparat de acolo un ciorap desperecheat, o pereche de chiloti la reducere, un tricou cu defect sau daca ai lasat cateva milioane la casa. e egal, si-asa nu asta vei cara cu tine mereu, ci merele/perele/mapele/ghemele/hamsterii. treaba e ca punga tre s-o ai. e de anul trecut si intre timp ai scapat-o de cateva ori in noroi, ti-a agatat-o o data o haita de caini si parca o data ti-a curs si salata de hering in ea? daca se mai vede scrisul de pe ea e ok. vine ianuarie acus, sunt reduceri, faci tu cumva sa mai cumperi un chilot ca pana la urma de asta depinde statutul tau social pentru intreg anul urmator.

 

a must-have for any season!

 

elodia nu a votat!!! Noiembrie 26, 2007

Filed under: Uncategorized — Irina Guțan @ 8:47 pm
Tags: , , ,

megalitic, cosmopolitan si indubitabil!! reporterii otv au asistat la inca o lipsa! la inca un eveniment neintamplat! astfel, se stie cu siguranta ca elodia (stiti, fata aceea care e moarta si totusi traieste, din cantecelul acela antrenant) nu a votat ieri la europarlamentare si, chiar si mai sinestezic, colportabil si insurmontabil, nu a votat nici macar la referendum!!! indraznesc sa-mi fac trafic in mod nerusinat continuand stirea otv si va anunt in premiera pe viata (si dupa cum se va vedea, si pe moarte) si absentele pentru care pot eu personal sa bag mana-n urna de foc. asadar, nu si-au exprimat optiunea politica nici urmatorii: mihaita cel brav, emilia din patul lui procust, otilia din enigma-i, omuletul lui gopo, fram, veronica, ciobanul al bun din miorita, vitoria lipan si tanti mita biciclista.

lista ramane deschisa pentru ca ceva imi spune ca indiferenta fata de astfel de chestiuni se intinde mai departe de limitele realitatii, a prezentului, chiar a regnului. in incheiere, propun ca toti cei de mai sus sa fie scosi preventiv de pe listele cu electoratul pentru voturile viitoare.

ma rog, se acorda dispensa daca se va mai organiza vreun referendum privind chestiuni de viata si mai ales de moarte.

 

ciocolata morgana

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 8:06 pm
Tags: , , ,

in fiecare zi ma astept ingrozita sa ma sune marmota si sa ma intrebe cum mi se pare noua milka, cea care se gaseste doar in reclame, de cumparat mai degraba gasesti marmote la litru decat noua milka. si nu o sa pot sa-i spun ca am mancat si ca e foarte buna si fara par pentru ca eu nu pot minti un animal de padure de talie mica, cu blana semi-pretioasa care pe deasupra mai si lucreaza in controlul calitatii serviciilor. si pentru ca nu vreau sa-mi dezamagesc putinii prieteni, cu atat mai putin pe cei fara degete opozabile si care fac totusi efortul de a da un telefon din cand in cand, am intrat de ceva timp intr-o frenezie a cautarii milcii mult-promise. concluzia pana la momentul de fata este ca noua campanie milka ar prea putea fi de fapt o campanie a BOR, acum in toiul postului, pentru a ne gadila torturator rusinea drept in talpa. intre timp, imi inchid preventiv telefoanele si ma mut o vreme la receptie marfa la carrefour.

 

otv meets nasa meets my iq Octombrie 28, 2007

Filed under: de-ale panterei mov — Irina Guțan @ 8:57 pm
Tags: , ,

am constatat ca nu pot scrie decat cand degetelele mele paroase dar fine ating tastatura unui laptop. sau cand sunt acasa. acum sunt ambele. gata cu introducerea, sa va dau stirea ca nu mai suporta amanare: otv a cerut ajutor la nasa pentru gasirea elodiei (read no more daca nu va spune nimic ce-am scris pana acum. seriously, save yourselves). asta poate insemna in mod firesc mai multe lucruri:

1. ghicitoarele si medium-ii ii costau mai mult de atat si aveau numai idei cretze de genul a aruncat-o in lac, a transat-o in baie, a fugit singura.

2. nasa urmareste de mai demult eforturile deontologilor jurnalisti otv si dandu=si seama ca acestia sunt foarte aproape de a improsca orgasmic cu solutia crimei micile ecrane, le-au oferit inca un program de genul celui deja folosit in Garsoniera de Suflet a Romanilor (cu care iti spune un nene cat la suta betrayal ai in vene, sau cat la suta ingamfare, etc, doar din tonul vocii -e foarte amuzant, va rog sa sunati cu incredere- e by request, ca manelele la nunti) cu ajutorul caruia vor decoda felul in care clipeste officer cioaca cu ochiul stang, afland astfel traseul parcurs in ziua crimei. traseul drujbei prin nevasta, desigur.

3. s-a dat danutz prea mult pe e-bay intr-o zi si a gasit un mega-aparat de citit ganduri, pe care il vindea un user, Nasa si ca sa aiba bani sa-l cumpere a inceput prin a-si concedia machioza/femeia de servici, a vandut monitoarele din decor impreuna cu plexiglasul aferent, s-a tuns si si-a vandut parul unor admiratoare dezlantuite de 72 respectiv 85 de ani, apoi au urmat scaunele, birourile, reflectorul, una din cele 2 camere de filmat si cameramanul a plecat de bunavoie fiind lipsit de 2 chestii esentiale in viata lui: camera 2 si machioza. asadar urmatoarea si ultima emisiune ddd va straluci numai si numai prin revelatia mistica ce va inchide totodata cazul si nu, vai, si prin decoruri ca pana acum.

p.s. m-a impins o forta nevazuta, nedorita si de neinteles (acum) sa-mi refac testul iq (prima data am fost siluita sa-l fac, in clasa a cincea, cand am hotarat ca e o prostie si un fel de manipulare pentru oamenii inteligenti cu adevarat. probabil venita tot de la nasa, mama lor de colaborationisti otv) si sa constat ca nu m-am desteptat in atatia ani cu nici macar un punct. sa nu ziceti ca bine ca n-am scazut ca si-asa incerc sa ma conving cu greu ca de fapt conteaza coeficientul emotional si nu iq-ul. pe care nu mi l-am testat si nici n-o voi face. credits (pentru depresia neuronilor mei din seara asta) go to canaliutza.

 

scatOtv Septembrie 27, 2007

Filed under: altele — Irina Guțan @ 8:26 pm
Tags: , ,

inainte sa incep acest post vreau sa va zic ca daca nu urmariti dezvaluirile bomba (dezvaluiri simple nu exista, numai bomba si alte feluri) de pe otv nu sunteti pe harta. merita baietii astia toata admiratia pentru abilitatea lor extraordinara de a croseta un pulovar cu impletituri cu tot avand la dispozitie un fir de ata cat o coada de rozator.

astfel, de la faptul ca s-a anuntat disparitia avocatei in cauza (repet, daca nu stiti despre ce e vorba, viata voastra e cu siguranta searbada si fara sens) s-a ajuns la intrebari de genul: oare petele de sange gasite cu luminol din baie (pete de cativa mm) sunt de cand si-a spart copilu capu-n cada sau de cand a transat-o barbatu-su pe avocata dupa care, se-ntelege, a topit-o cu acid. deci se mai uita si lazarus la discovery, nu pot decat sa-l felicit pentru asta.

si pentru ca trebuie facut totul pentru elucidarea misterului- il citez pe lazarus..”nu numai ca trebuie gasita…dar trebuie sa o gasim.. (ai spune ca urmeaza „vie”, dar nu…) noi!”- a primit un tip unda verde sa-i sparga mailul femeii. cum de la cine? de la cititorul destinului, zeul adevarului, tartorele dreptatii, danutz. asa ca a ajuns sa citeasca pe post dezvaluiri senzationale si de o importanta cruciala pentru caz, anume fanteziile sexuale ale raposatei (na c-am zis-o, trebuia sa tin secret, ca asta inca se dezbate). asadar am inceput sa ma gandesc serios la toate mailurile pe care le-am scris la viata mea si daca vreunul contine ceva ce nu vreau sa stie o tara intreaga. iata inca un motiv sa sper ca nu voi fi rapita niciodata, si mai ales intr-un moment de seceta de subiecte la otv. si pentru cazul in care voi disparea totusi, vreau sa anunt de pe acum ca eu nu m-am sinucis, sa ii scap pe baieti macar de-o pista. dar ce vreau sa impartasesc cu restul lumii este tema votului din seara asta:credeti??

intrebare la care teoretic numai caprioarele padurii si trifoiul de sub nevoile omului ar putea sa raspunda. practic, insa, poate oricine. asa ca va intreb, ce credeti?? le-a facut sau nu le-a facut, mama lor de nevoi??!! (scuze pentru calitatea pozei dar imi tremura mana de emotia dezvaluirilor).

p.s. tocmai am vazut pe national o tanti care mergea pe cioburi dar avea la ambele calcaie plasturi, acolo unde au batut-o pantofii.