Despre rabdare si alte lucruri inutile septembrie 24, 2010

*N-am mai dat de mult pe aici pentru ca mi-am dat seama ca mare parte a posturilor erau expresii ale frustrarilor si nemultumirilor ce ma bantuiau asa ca I’m back cu un post despre ce stiu eu mai bine. Live with it. Sa va zic deci:

Despre cum l-am vazut pe unu aproape luand la bataie un sofer de RATB pentru ca nu i-a dat voie sa urce pe usa din fata, ci i-a deschis usa de la mijloc. Adica asa cum e normal.

Despre cum am vazut un motociclist doborat de masinile din spatele lui pentru ca oprise la trecerea de pietoni. Tupeu pe el.

Despre cum am constatat ca majoritatea delimitatoarelor de benzi (dreptunghiurile alea de plastic galbene) montate in primavara, au fost intre timp constiincios calcate si distruse de ‘participantii la trafic’. Ala pe care trebuia sa-l ‘separe’. La cele care au costat 200 lei bucata ma refer. Din pacate nu mai gasesc sursa cu pretul/buc acum, dar aici au scris cei de la Kamikaze de asta. Au scris chestiile pe care si cel mai patriot dintre romani ar fi fost fortat sa recunoasca, chiar de la prima vedere: sunt la fel de utile ca o pana-n cur si la fel de necesare, intr-o vreme in care strazile si trotuarele arata..cum le stiti. Bonus realizarea ca e un alt furt nesimtit si pe fata.

Despre cum am vazut o haita de caini alergand o fata cam de varsta mea, in apropierea blocului meu.

Si o gagica frumusica, curatica si bine imbracata cu ditamai alarma de plastic prinsa de jacheta.

Toate azi. Incep sa-mi pierd rabdarea cu tara asta. And I had plenty.

Si pentru ca maine e activitatea Let’s do it, Romania, curatenie in toata tara, e cazul sa zic ceva si de asta. Am vrut sa particip, am avut toata bunavointa, de altfel de mult asteptam o astfel de ocazie, de-a pune umarul la ecologizare. Nu mi-e sila, nu imi pica rangul, si aproape nici nu ma simt proasta care aduna pentru ca altii pe urma sa faca la loc in cateva zile.

Dar au baietii astia o modalitate atat de stupida de-a te inscrie, incat te descurajeaza pe loc. Daca nu cunosteai deja pe cineva care sa aiba o echipa gata formata, careia sa-i stii numarul de inregistrare (nu era cazul), sau daca nu voiai sa creezi tu o echipa noua careia sa-i fii lider (din nou nu era cazul, n-am nici abilitati si nici pretentii de lider), ghinionul tau. Cat de greu era sa fii repartizat (fie si automat) unei echipe din zona in care voiai sa participi?

Mi se pare destul de reprezentativ pentru ceea ce se intampla in Romania cu mai toate initiativele de buna credinta/bunavointa/modernizare etc: imposibil sa fie totul pana la capat facut. Modernizam pasajul de la Universitate? Laudabil, arata jenant. Dam o caruta de bani pe el si ca sa fie gigea asa, punem din loc in loc marmura lucioasa si mai alunecoasa ca un Chippandel la spectacol, ca asta le trebuie sutelor de oameni care-l traverseaza zilnic: some adrenalin, some spice in their lives. Facem parcare subterana la Universitate? Grozav, era si timpul. A..dar mai e micul detaliu cu mutarea abuziva a statuilor. Parfum.

Ce voiam sa zic era ca nu ma duc maine la ecologizare. Throw rocks at me. Even better, throw plastic bottles, ca in cateva zile se vor integra din nou perfect in peisaj.

P.S. Un prieten se muta luna viitoare in Grecia, intr-o casa cu 3 nivele pt care plateste 300 euro pe luna. Adica cat o garsoniera nu neaparat centrala.

P.P.S. Nu cred c-o sa sting eu lumina pana la urma.

Later Edit: Gand la gand cu bucurie: Plesu despre lehamitea de-a mai face ceva.