care are, care n-are, care-i prostu din parcare? iulie 5, 2008

N-as fi scris despre asta daca n-as fi vazut mii de euro zburand atat de lesne spre tarile calde.

Intai si-ntai, sa ne-ntelegem- alba-neagra nu e joc de noroc, e scamatorie. si tupeu. daca ar fi inteles asta, poate ca mai putine persoane s-ar fi tarat in lacrimi prin parcare, agatati de cate cineva, uneori chiar de „calaul” cu pricina.

Smecherii sunt:

– 3,4,5 malaci (nici nu incearca sa se camufleze prea tare, se pare ca nici nu e nevoie) de 2/2, dotati cu borseta, cascand de mama focului (a.k.a numa ce m-am dat jos din autocar), si intinzandu-si picioarele amortite dupa „atata drum”. si asta pentru ca presupun ca nu-i stie nimeni dupa fata pe toti cei 50 si ceva de colegi de autocar. nici macar dupa 20 de ore de mers. si asa si e.

– nici macar nu stiu limba tarii in care „opereaza” (eu am vazut in Ungaria si Austria). nici nu e nevoie, fraierii sunt romani.

– soferii de autocare au in mod sigur partea lor, chiar si cei care iti tot repeta sa nu joci (fie vorba-ntre noi, atata timp cat nu te leaga de scaun, tot dracu ala e, ca oamenii insista sa fie mai „destepti”), pentru ca altfel n-ar opri in aceleasi si aceleasi parcari/benzinarii/popasuri.

– neaparat au si o femeie care „are noroc” cu carul. femeile se simt foarte solidare una cu alta.

– miza e de la 100 de euro in sus. nu se-ncurca cu maruntis, ca timpul e scurt, prostii sunt multi.

– nu-ti baga mana in geanta, buzunar, portofel. tu esti generos, nu el hot.

– fac cateva mii de euro de caciula pe seara. garantat

Fraieritii sunt:

– din pacate nu doar genul de smecheras tupeist care se gandeste ca le da alora peste nas, ci si oameni in toata firea, zice-s-ar cu capul pe umeri si cu multe luni de munca grea in spate. si mai din pacate, cu copii acasa, carora n-o sa le poata zice „mami a dat la intoarcere toti banii unui nenea scamator cu o mingiuta de burete”. macar sa fi scos un iepure din palarie, sau un card de porumbei.

– coboara din autocar cu geanta/portofelul dupa ei, temandu-se de intentiile celorlalti calatori. proasta miscare. cel mai in siguranta sunt banii atunci cand nu-i ai in mana.

– stiu cu totii dinainte scenariul, comenteaza pe drum ca nu ii inteleg pe cei care joaca, dar in final ideea (science fiction de-a dreptul) ca ar putea sa afle cum e sa castige ceva nemuncit invinge teama de a nu pierde banii munciti.

Inainte sa vad toate astea eram curioasa sa aflu cum anume iti spala creierul incat sa-ti golesti portofelul. nu mai vreau sa aflu mai mult, chiar si asta e o greseala in sine.

In concluzie, daca tineti cat de cat la banii stransi, stati pe curu vostru ca atunci nu va ia nimeni nici un ban. nu se poate castiga, nu exista. punct.