Despre rabdare si alte lucruri inutile septembrie 24, 2010

*N-am mai dat de mult pe aici pentru ca mi-am dat seama ca mare parte a posturilor erau expresii ale frustrarilor si nemultumirilor ce ma bantuiau asa ca I’m back cu un post despre ce stiu eu mai bine. Live with it. Sa va zic deci:

Despre cum l-am vazut pe unu aproape luand la bataie un sofer de RATB pentru ca nu i-a dat voie sa urce pe usa din fata, ci i-a deschis usa de la mijloc. Adica asa cum e normal.

Despre cum am vazut un motociclist doborat de masinile din spatele lui pentru ca oprise la trecerea de pietoni. Tupeu pe el.

Despre cum am constatat ca majoritatea delimitatoarelor de benzi (dreptunghiurile alea de plastic galbene) montate in primavara, au fost intre timp constiincios calcate si distruse de ‘participantii la trafic’. Ala pe care trebuia sa-l ‘separe’. La cele care au costat 200 lei bucata ma refer. Din pacate nu mai gasesc sursa cu pretul/buc acum, dar aici au scris cei de la Kamikaze de asta. Au scris chestiile pe care si cel mai patriot dintre romani ar fi fost fortat sa recunoasca, chiar de la prima vedere: sunt la fel de utile ca o pana-n cur si la fel de necesare, intr-o vreme in care strazile si trotuarele arata..cum le stiti. Bonus realizarea ca e un alt furt nesimtit si pe fata.

Despre cum am vazut o haita de caini alergand o fata cam de varsta mea, in apropierea blocului meu.

Si o gagica frumusica, curatica si bine imbracata cu ditamai alarma de plastic prinsa de jacheta.

Toate azi. Incep sa-mi pierd rabdarea cu tara asta. And I had plenty.

Si pentru ca maine e activitatea Let’s do it, Romania, curatenie in toata tara, e cazul sa zic ceva si de asta. Am vrut sa particip, am avut toata bunavointa, de altfel de mult asteptam o astfel de ocazie, de-a pune umarul la ecologizare. Nu mi-e sila, nu imi pica rangul, si aproape nici nu ma simt proasta care aduna pentru ca altii pe urma sa faca la loc in cateva zile.

Dar au baietii astia o modalitate atat de stupida de-a te inscrie, incat te descurajeaza pe loc. Daca nu cunosteai deja pe cineva care sa aiba o echipa gata formata, careia sa-i stii numarul de inregistrare (nu era cazul), sau daca nu voiai sa creezi tu o echipa noua careia sa-i fii lider (din nou nu era cazul, n-am nici abilitati si nici pretentii de lider), ghinionul tau. Cat de greu era sa fii repartizat (fie si automat) unei echipe din zona in care voiai sa participi?

Mi se pare destul de reprezentativ pentru ceea ce se intampla in Romania cu mai toate initiativele de buna credinta/bunavointa/modernizare etc: imposibil sa fie totul pana la capat facut. Modernizam pasajul de la Universitate? Laudabil, arata jenant. Dam o caruta de bani pe el si ca sa fie gigea asa, punem din loc in loc marmura lucioasa si mai alunecoasa ca un Chippandel la spectacol, ca asta le trebuie sutelor de oameni care-l traverseaza zilnic: some adrenalin, some spice in their lives. Facem parcare subterana la Universitate? Grozav, era si timpul. A..dar mai e micul detaliu cu mutarea abuziva a statuilor. Parfum.

Ce voiam sa zic era ca nu ma duc maine la ecologizare. Throw rocks at me. Even better, throw plastic bottles, ca in cateva zile se vor integra din nou perfect in peisaj.

P.S. Un prieten se muta luna viitoare in Grecia, intr-o casa cu 3 nivele pt care plateste 300 euro pe luna. Adica cat o garsoniera nu neaparat centrala.

P.P.S. Nu cred c-o sa sting eu lumina pana la urma.

Later Edit: Gand la gand cu bucurie: Plesu despre lehamitea de-a mai face ceva.

sclipici, the bee-eating kitty septembrie 30, 2009

works like a charm 😉 din cate stiu eu, death toll-u e de 2 muste, un fluture si nefericita de albina din filmulet. din pacate sfarsitul nu l-am mai prins, dar s-a lasat cu crantaneli, deci mai bine. desigur, ar trebui sa ignorati comentariile mele inteligente ;;)

Later edit: am uitat sa mentionez ca a fost ultima lui sansa de-a juca rolul de insecticid, since i dont normally have furniture in the middle of the freakin room, ci numai cand isi fac muncitorii de cap cu apt meu. thankfully, that’s a thing of the past.

Honey, today I’m taking the balloon express home septembrie 11, 2009

Storyline: freelancerita (a se citi ‘gospodina somera’) de mine face de haleala si vrea sa stie daca si mai ales cand trece corporatistul de el sa manance. Then comes this:

Figures, right? And then the tewible tewible follow-up:

Meet sclipici august 25, 2009

acum 2 saptamani cand l-am adus era cat un sobolan, acum e cat un sobolan mai mare 😀 chitaie ca un soarec, piuie ca un squeaky toy, sare ca un cangur, doarme ca un porc si cerseste ca un magar. Deocamdata n-a apucat sa distruga tot dar potential are sigur. Daca era fata il chema la fel:P

Kerouac+ Suede august 10, 2009

‘Just  about that time a strange thing began to haunt me. It was this: I had forgotten something. There was a decision that I was about to make before Dean showed up, and now it was driven clear out of my mind but still hung on the tip of my mind’s tongue. I kept snapping my fingers, trying to remember it. I even mentioned it. And I couldn’t even tell if it was a real decision or just a thought I had forgotten. It haunted and flabbergasted me, made me sad. It had to do somewhat with the Shrouded Traveller. Carlo Marx and I once sat down together, knee to knee, in two chairs, facing, and I told him a dream I had about a strange Arabian figure that was pursuing me across the desert; that I tried to avoid; that finally overtook me just before I reached the Protective City. ‘ Who is this?’ siad Carlo. We pondered it. I proposed it was myself, wearing a shroud. That wasn’t it. Something, someone, some spirit was pursuing all of us across the desert of life and was bound to catch us before we reached Heaven. Naturally, now that I look back on this, this is only death: death will overtake us before Heaven. The one thing that we yearn for in our living days, that makes us sigh and groan and undergo sweet nauseas of all kinds, is the remembrance of some lost bliss that was probably experienced in the womb and can only be reproduced (though we hate to admit it) in death. But who wants to die? In the rush of events I kept thinking about this in the back of my mind. I told it to Dean and he instantly recognized it as the mere simple longing for pure death; and because we’re all of us never in life again, he, rightly, would have nothing to do with it, and I agreed with him then.‘

Jack Kerouac- On the Road

‘Oh, we are young and not tired of it’

Serb vrea sa vada ce avem in geanta iulie 15, 2009

..contra cost ca asa-i frumos 😀

Ieri, venind de la Petrosani s-a intamplat sa am chestii mai diverse decat de obicei, desi nu neaparat mai putine ;;) Daca incape in geanta, why not take it? De asta prefer sa port genti mici.:P

Pe langa chestiile mai uzuale si anume: telefoane, portofel, chei (cu mai multe brelocuri decat chei), servetele, servetele umede, gel antibacterian, player, ochelari (rupti), carte, ziar, pasaport, parfum, elastice de par, guma de mestecat, bilete de tren (colectate-n timp), pastile, 2 brichete, bilete de autobuz, pix, creion ikea, ruj, 3 pliculete de zahar de cand lumea, ieri au mai convietuit in geanta (aia mare si colorata din spate) si urmatoarele:

– o alta geanta, mai mica ;;)

– o acadea pe care o port de 2 luni si inca niste bomboane imprastiate. Granini. They’re the best

– o caserola cu prajitura. Cu nuca prajita, caramel, si cioco alba mmm..

– doi magari de lemn, de facut cadou. In poza e doar unul, celalalt ajunsese deja la destinatie.

– un soarec de plus. Al meu. De-o vreme ma insoteste in calatorii.

– un NeoCube „mototolit”. Deocamdata nu stiu decat sa-l mototolesc si sa-l descurc ;;) Detalii aci.

– o pietricica-inima de la mare

– o punguta de nasturi vechi si misto, gasiti prin sertar pe-acasa, ce urmeaza sa decoreze un tricou.

– un centimetru de croitorie. Na, uneori nu am unde sau nu am chef/timp sa probez hainele in magazine

– un cercel Cercel…rupt, snif..

– si o punga de mancare cu un sandvis, 2 mere si o sticla de apa, care din pacate nu se mai afla printre noi.

In timp, alte chestii mai ciudate ce mi-au trecut prin geanta sunt un ciocan si-un patent, frunze de plantat in ghiveci, si o pisica 😀

in timisoara iulie 11, 2009

kinda offtopic: ce nu e asa ultramegagigafain e ca iar tre sa zbor cu avionu 😐 it suddenly struck me that it’s just around the corner si de data asta am acumulat si mai multe angoase, courtesy of the bunch of recent accidents. mi-a zis cineva mai demult ca ar tb sa te simti mai relaxat dupa o serie de accidente, ca statistic e mai putin probabil sa se intample ceva. da nene io n-am facut statistici c-am fost la litere. si de altfel asa si=or fi zis si amaratii aia din yemen, dupa accidentul din brazilia. so no, nu ma relaxeaza c-au ajuns altii mancare de pesti inaintea mea, nu ma scoate din meniu pe mine, if you ask me.

late update iulie 7, 2009

mi-am amintit c-a ramas sa zic cum a reactionat comisia mea de evaluare de la licenta, in urma prezentarii unei teme asa „neserioase”. da asta nu prea pot sa descriu, pt ca nu mi-a ascultat nici dracu juma de prezentare si cealalta s-a transformat intr-o discutie f casual despre cum revand eu haine de 10-20 de ori mai scump si alte detalii d-astea de marketing. eu am terminat litere. ma rog. concluzia este ca 10-le l-am primit pentru ca, citand-o pe una din profe, „i-au terorizat cu lucrarile pe terorism” deci o lucrare despre haine, stiluri, curente, etc, a fost o neasteptata gura de aer. ca proaspat nu po’ sa adaug la sintagma, fiind vorba de haine vintage si second hand. da, au aruncat un ochi prin ea dar puteam sa plagiez 60 din 80 de pagini, cu real succes, daca as fi avut de unde desigur. drept ca s-au uitat peste anexa foto.. uuu pictuuuurz! :-> pentru care ii multumesc din nou unui anume hamster de inclinatie nocturna si rabdari intinse ;;)

mai jos avem o capsuna nasoasa cu breton. nasoasa, deci, ioana si daniel!

carbs vs h2o iunie 20, 2009

vs…efort intelectual :->

Ab progressum licaentium partea a doua- studiul de caz iunie 18, 2009

capitolul 1- teoria, aici.

Correction– e vorba de fapt de partea a treia, a doua fiind asta :p