viziunea panterei mov asupra panterei, movului, viziunii…etc

firesc, e despre mine, minunata, colorata, importanta, socanta, enumeranta pantera mov. si lucruri pe langa.

despre pungi de plastic aprilie 6, 2008

Filed under: fatalul cotidian — Irina Guțan @ 1:25 pm
Tags: , ,

Postul ăsta nu e despre cum ar trebui să plantaţi copaci, să salvaţi vreo balenă sau să vă legaţi cu lanţuri de vreun stejar uriaş ameninţat cu drujba. Dacă asta aşteptaţi, bateţi la alte uşi.

Să mă explic. Luna asta, Tabu a scos un numar „eco”, în care se spun (şi se repetă) nişte chestii ameninţătoare rau de tot, însoţite de statistici, etc, pe care n-o să le mai înşir şi eu încă o data. Revista vine cu tot cu o plasa de cumpărături din material, a se citi degradabilă. Să mă explic şi mai clar: câte pungi de plastic folosiţi în fiecare săptămână? 10? 15? 20? Câte din astea ajung la gunoi? Toate sau aproape toate? Ok, acum înmulţim cu cele două milioane de locuitori ai Bucureştiului. O pungă de plastic se degradează cam în 100 de ani. E clar acum că în curând o să ajungem sufocaţi în pungi de plastic?

În general am încercat să nu mă lăfăi în pungi dar acum că tot am primit plasa asta, mi-am zis că numa bine, de-acu mă duc mereu cu ea la cumpărături. Asadar m-am dus în piaţă, să-mi cumpăr roşii, portocale, flori şi pâine. Pe cuvânt că a trebuit să mă cert cu vânzătorii (aşa cum mă cert şi cu administratorul lună de lună legat de sacii de gunoi „incluşi în întreţinere”) să NU îmi dea pungi, pentru simplul motiv că AM!! S-a întâmplat cam aşa:

La coadă la fructe- mă agăţ de 3 portocale şi mă ţin bine de ele. Vine asistentu’ lu tanti vânzătoarea, vrea să mi le ia să mi le pună în pungă. Nu mă las. Mă ţin şi mai bine de ele. Zic: „Nu, mulţumesc, nu vreau”. „Da nu costă..” Nene, nu vreau, am, ia laba de pe portocalele mele!! = „ştiu, dar nu vreau.” Înjură printre dinţi dar pleacă. Ajung la rând. Tanti vânzătoarea după ce cântareşte portocalele îşi suflecă heirupist mânecile apoi la fel de heirupist suflecă o pungă: „Nu, mulţumesc, am plasă.” „Ei, lăsaţi, o puneţi în cealaltă”. Sunteţi bătuţi în cap? Toţi? Am! Nu am nevoie! = „Nu, zău, nu îmi trebuie, nici nu am ce face cu ea”. „E, lăsaţi, o aruncaţi.” Tocmai!! Aceeaşi treabă la roşii, aceeaşi treabă la pâine. Să mai zic că am ajuns acasă cu două pungi?

Nu-i aşa că de fapt nu aveţi nevoie să vă puneţi pachetul de gumă cumpărat în plăsuţă?

Pe scurt: pungă+ pungă+ pungă+ n…= Un Mare Rahat. Pentru cine vrea să trăiască în el, la mai mare! Voi să fiţi sănătoşi.

Na, că am pus şi diacritice.