Dupa aforismul ‘prea multi drogati responsabili in Cehia’, prilejuit de intersectarea cu un cos de gunoi pentru seringi, intr-un parc semi-central din Praga, am dat azi peste unul cu atat mai impresionant cu cat concentreaza un adevar trist intr-o pastila amara (cum altfel). Anume cel ca azi sunt prea putini hoti cu simtul masurii in Romania. In trecut, “fura ce fura, da’ mai lasa si de prasila. Lucru mare, asta.” Daca va zic ca autorul ‘pastilei’ e Johnny Raducanu, care in monologul lui aduce parfum de alte vremuri, pe care mi-as dori sa le fi respirat, o sa vi se para poate mai putin amuzant si ceva mai mult intristator, pentru ca vine de la un om ce stie ce vorbeste, care a apucat in viata si bine, si diverse feluri de rau. Inclin sa cred ca noi nu cunoastem prima parte. Intoarsa din cate o alta tara europeana, ma simt iarasi ca atunci cand am scris postul asta, din nou ma apuca sila lipsei de alternative, indignarea ca la noi nu se poate, tristetea adusa de umilinta la care suntem supusi atat de des. Mai rau, intr-un final ma cuprinde iar resemnarea.





























































